S-a întîmplat cam aşa. De la sindicatul dumneai n-am văzut decît vreo cinci femei zgribulite, ea a venit cu o întîrziere de vreun sfert de oră la miting, s-a dus val-vîrtej la Oroşanu, i-a înhăţat microfonul din mînă şi a făcut-o pe-a DJ-iţa de miting: „Noi vom învăţat, voi ne-aţi trădat”, „Ru-şi-ne! Ru-şi-ne!”, „Deşteaptă-te române!”„Noi v-am instruit, voi ne-aţi minţit” şi alte dintr-astea. A avut iarăşi o tentativă de cîntec, dar tura asta am scăpat. Chiar şi fără cîntec lumea s-a cam încălzit însă la „recital”, spiritele s-au încins şi oamenii au început să strige „Jos Băsescu”. Ei bine, tanti sindicalista ce credeţi că a făcut? A umplut piaţa de decibeli? Nu... A început să le explice protestatarilor, ălora care li s-a tăiat un sfert de leafă şi sînt ameninţaţi cu concedieri, ălora pe care întîiul marinar al ţării îi fugăreşte din ţară, ălora în care n-are încredere şi pleacă să se trateze prin străinătăţuri, deci tuturor acestora a început să le explice că n-are nici un rost să scandeze aşa ceva întrucît au strigat similar şi pentru foştii preşedinţi Iliescu şi Constantinescu şi cui i-a folosit? Eventual poate chiar să aplaude, să facă o reverenţă sau o chetă ceva ca să nu mai circule Băse cu Loganul.
Faza s-a repetat şi cu prefectul. Oamenii s-au cam enervat că cel care reprezintă Guvernul în judeţ nu coboară să le zică el cîteva şi ei vreo două şi au început să strige şi „Jos prefectul”. Iar a intervenit Madame Sindy, care în esenţă avea dreptate că nu prefectul le-a tăiat salariile şi nici el n-o să lea dea înapoi 25%, numai că la chestia asta trebuia să se gîndească şi atunci cînd a incitat oamenii cu tot felul de lozinci. Care nu erau strigate pe poligonul auto sau pe cîmp, ci în faţa Prefecturii şi atunci pe cine îţi verşi nervii? A fost o fază dintr-aia şi să-mi scuzaţi comparaţia, dar a fost ca atunci cînd o femeie se dezbracă în faţa unui bărbat şi cînd şi bărbatul vrea să... să înţelegeţi dvs., ea pleacă la o şedinţă de shopping.
Atitudinea şefei de la SIP nu ar trebui însă să mai mire. Tot aici scriam cîndva că a devenit o obişnuinţă pupatul în fund al şefului şefilor din învăţămînt, ameninţări cu proteste dacă îndrăzneşte cineva să-l dea afară şi alte dintr-astea care durează fix pînă îl dă afară şi vine următorul... următorul la pupat.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
