Liga Studenților a depus un denunț la Parchetul General împotriva fostului ministru al Culturii, Raluca Turcan.
Redăm integral mesajul transmis redacției, cu precizarea că intertitlurile ne aparțin.
Liga Studenților (LS IAȘI) a depus un denunț la Parchetul General împotriva fostului ministru al Culturii, Raluca Turcan, și a fostului director al Muzeului Național de Istorie a României (MNIR), Ernest Oberländer-Târnoveanu, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu privire la lipsa unei Hotărâri de Guvern prin care să fi fost aprobat exportul coifului de aur de la Coțofenești și a celor trei brățări dacice la expoziția organizată de Muzeul de Artă Drents din Assen, Olanda, de unde au fost furate.
Totodată, studenții solicită un punct de vedere public din partea Serviciului de Informații Externe (SIE) dacă este implicat în protejarea patrimoniului sau nu și dacă a luat măsuri anterioare furtului cu privire la expoziție, precum publicarea de urgență a contractului dintre MNIR și Muzeul Drents, condamnând lipsa de transparență cu privire la acesta, și o acuză pe Raluca Turcan că minte și nu știe că muzeele sunt instituții publice, Liga Studenților considerând că indiferent de norma aplicabilă, din informațiile disponibile în spațiul public, organizarea expoziției a fost ilegală: „Raluca
Turcan s-a autoincriminat prin declarațiile pe care le-a dat în ultimele cinci zile și s-a ferit să enunțe data exactă a autorizării expoziției din Olanda, detaliu esențial în a stabili legea aplicabilă la momentul respectiv și, prin urmare, răspunderea penală aferentă pentru aceste fapte."
Raluca Turcan încearcă să se disculpe, susținând că în baza OUG 27/2023 nu ar fi fost necesară o Hotărâre de Guvern, întrucât muzeele din țară, care au subordonări diferite și personalitate juridică proprie, care au fost co-participante nu ar fi instituții publice, deși legislația în materie le consideră pe toate drept instituții publice de cultură, iar conform normelor în vigoare deja existau cel puțin două instituții implicate: Ministerul și Muzeul Național de Istorie.
Inițial, până la venirea Ralucăi Turcan în fruntea Ministerului Culturii, prin legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, nu erau permise din punct de vedere juridic expozițiile cu bunuri mobile de patrimoniu în străinătate.
Legea nr. 182/2000 prevedea la art. 34 alin. (1) faptul că „pentru organizarea unor expoziții sau realizarea unor proiecte culturale instituțiile publice pot împrumuta, după caz, unor instituții publice sau persoane juridice de drept privat din țară, în condițiile dreptului comun, bunuri culturale mobile clasate pe care le dețin în administrare, cu avizul Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor și cu aprobarea Ministerului Culturii."
Totodată, articolul 38 alin. (1) prevedea că „bunurile culturale mobile clasate, aflate în proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, se exportă numai temporar și numai pentru organizarea unor expoziții în străinătate, pentru investigații de laborator, restaurare sau expertizare." însă nu exista nicio precizare clară cu privire la cine trebuie să aprobe exportul temporar al unor obiecte de patrimoniu pentru realizarea de expoziții în afara granițelor, prevederile art. 34 referindu-se strict la organizarea de expoziții în țară.
Ulterior, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 27/03.08.2023, Turcan a modificat legea patrimoniului prin adăugarea art. 34^1 prin care, „pentru organizarea unor expoziții în străinătate sau realizarea unor proiecte culturale internaționale de către instituțiile publice muzeale aflate în subordinea Ministerului Culturii, măsurile privind organizarea acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în situația în care sunt implicate mai multe autorități și instituții publice." Scopul modificării, conform notei de fundamentare, a fost acela de a permite „organizarea de expoziţii în străinătate sau realizarea de proiecte culturale internaţionale de către instituţiile muzeale aflate în subordinea Ministerului Culturii". Modificarea a fost realizată cu o săptămână înainte de aprobarea organizării expoziției „Dacia. Ultima frontieră a Romanității", de la Roma.
Legea patrimoniului a fost modificată din nou, la începutul anului trecut, prin OUG 22/31.01.2024, renunțându-se la condiția de a exista avizul Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor și aprobarea Ministerului Culturii, însă strict pentru expozițiile din țară: „Pentru organizarea unor expoziții sau realizarea unor proiecte culturale, instituțiile publice pot împrumuta, după caz, unor instituții publice sau persoane juridice de drept privat din țară, în condițiile dreptului comun, bunuri culturale mobile clasate pe care le dețin în administrare."
Ceea ce nu s-a clarificat niciodată prin legea nr. 182/2000 a fost dacă instituțiile care împrumută anumite piese de patrimoniu le pot sub-împrumuta la rândul lor, neexistând absolut nicio restricție specială în acest sens, ele putând fi împrumutate potrivit dreptului comun.
Declarațiile fostului ministru al Culturii, Raluca Turcan, sunt contradictorii:
25 ianuarie, seara, Raluca Turcan declară inițial că: „Pregătirea a implicat un efort semnificativ din partea a 18 muzee din România şi a Muzeului Drents (pentru Olanda), unul din cele mai vechi şi prestigioase muzee din Europa." Declarația a fost preluată de mai multe publicații.
Ulterior, pe 27 ianuarie, Turcan a afirmat într-un articol publicat pe pagina personală de pe o rețea de socializare că „singura instituție implicată în proiectul realizat cu Muzeul din Drents este MNIR aflat în subordinea Ministerului Culturii" și, prin urmare, nu ar fi fost nevoie în viziunea dumneaei de Hotărâre de Guvern și că modificarea legislației în 2023 s-a făcut, printre altele, pentru a „reglementa implicarea unor instituții militare, de exemplu, în transportul exponatelor, cum a fost cazul expoziției de la Roma".
Într-o emisiune televizată din data de 28 ianuarie, fostul ministru susține că s-a obținut avizul Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor, ceea ce lasă de înțeles că întregul contract s-ar fi semnat în perioada 3 august 2023 - 31 ianuarie 2024, fapt confirmat de Turcan prin textul publicat pe o rețea de socializare în data de 10 iulie 2024, în care afirmă că expoziția a fost realizată „în șapte luni", cu ocazia vernisării acesteia. În aceeași emisiune s-a auto-contrazis, afirmând inițial că nu a citit contractul, iar ulterior că a făcut-o, și a insinuat că participarea Jandarmeriei Române sau a unor structuri militarizate în transportul bunurilor nu ar obliga Guvernul la emiterea unei hotărâri în acest sens, în totală contradicție cu ceea ce afirmase în urmă cu două zile.
«„Hazardul" furtului pe care îl invocă pentru a se scuza doamna Turcan nu ar fi existat fără hazardul din politica românească în care ajung în funcții publice toți neaveniții, iar scuza că preocuparea publică legată de furtul tezaurului este utilizată pentru a pune în umbră congresul PNL și lansarea propriului candidat la prezidențiale este complet penibilă.
Dna Turcan se scuză aruncând responsabilitatea exclusiv pe Muzeul Național de Istorie a României și pe autoritățile olandeze, a căror parte de vină nu trebuie ignorată, afirmând în mod fals că nu ar fi fost necesară o Hotărâre de Guvern pentru organizarea expoziției, deși erau implicate alături de Ministerul Culturii,și alte 18 muzee, pe care în mod eronat nu le consideră instituții publice, deși multe au subordonări diferite și de sine-stătătoare.
Acestea sunt întrebările la care nu avem răspuns: De ce Guvernul a mobilizat mai multe instituții centrale pentru expoziția anterioară și similară de la Roma, iar pentru cea din Assen nu? Inițiativa trebuia să aparțină ministrului de resort, deci doamnei Turcan. De ce a existat diferență de tratament și condiții de securitate între expoziția de la Roma și expoziția de la Assen, din Olanda? Care a fost rolul doamnei secretar de stat Diana-Ștefana Baciuna în organizarea sau aprobarea expoziției? A cerut sau nu domnul Ernest Oberländer-Târnoveanu hotărâre de guvern pentru expoziție?
Când a mințit, de fapt, doamna Turcan? Practic, Raluca Turcan s-a autoincriminat prin declarațiile pe care le-a dat în ultimele cinci zile și s-a ferit să enunțe data exactă a autorizării expoziției din Olanda, detaliu esențial în a stabili legea aplicabilă la momentul respectiv și, prin urmare, răspunderea penală aferentă pentru aceste fapte. În orice caz, fără aprobări clare, coiful de la Coțofenești și bărățările dacice din aur, alături de celelalte sute de piese de tezaur, nu aveau ce căuta în Olanda, transportate și expuse în condiții neclare și îndoielnice.
Analizând succesiunea faptelor prin raportare la modificarea intempestivă a normelor juridice privitoare la organizarea expoziției, aproape că par îndrituiți cei care afirmă că furtul a fost premeditat, în contextul în care Muzeul Național de Istorie a României stă, de fapt, închis de 23 de ani și cu risc mare de a fi afectat de un cutremur, prin voința domnului Oberländer-Târnoveanu. Poporul român nu are acces la cunoașterea istoriei sale și la cele peste 690.000 de obiecte, dintre care peste 4400 sunt clasate ca tezaur, care compun patrimoniul instituției, spre deosebire de alte națiuni europene ale căror elite politice nu exprimă dispreț față de istoria propriilor popoare, așa cum exprimă elitele politice de la București. Acum nu mai vrem o țară ca afară?!»se arată în documentul semnat de Toma Tataru, președinte al Ligii Studenților.
