„Pentru noi, fiecare copil prematur nou ajuns în terapie intensivă devine copilul nostru. Și suferim și ne rugăm și plângem și murim un pic lângă fiecare. Și pe unii îi purtăm în minte și în gând o viață și daca peste anii ne întâlnim cu ei pe stradă trăim din nou orele, zilele în care nu ne-am putut desprinde de lângă incubatorul lui , unde am numărat fiecare respirație și fiecare bătaie de inimioara. Și câteodată nu mai putem , uneori plângem în drum spre casă sau oriunde, şi a doua zi o luăm de la capăt cu alte vieţi micuţe”,
Carmen Zaboloteanu, medic șef Secția de Neonatologie.
