Decanul de vârstă al artiștilor botoșăneni expune la 93 de ani: Nu mi-am închipuit că eu voi bate recordul! GALERIE FOTO

Viața artistului este călătoria printr-un secol greu încercat, dar este mai presus de toate este izbânda frumosului împotriva negurilor istoriei.

 

Teodor Valenciuc, decanul de vârstă al artiștilor botoșăneni, a împlinit anul acesta 93 de ani.

 

Fără să renunțe vreo clipă la artă, fără să facă rabat de la valorile în care s-a format și a crescut, Teodor Valenciuc se întoarce deseori la capătul propriilor cărări și ne arată, în armonie coloristică, trecerea și petrecerea timpului. Iar timpului artistului a fost unul locuit de personaje ale istoriei, de întâmplări care, deși prinse încă în chingile trecutului, conturează un destin de excepție.  

 

Vârsta nu este pentru Teodor Valenciuc o povară, ci îşi poartă anii cu demnitate aristocratică, într-un aer ușor boem și cu un zâmbet mucalit, gata în fiece clipă să mai recompună din culoare sau din cuvinte vreo imagine din îndelunga-i viață de artist.

 

”Toderiță al mamei”, așa cum i se spunea în Știubienii natali, a trăit războiul, refugiul, foametea, a crescut purtând opinci și a prins cititul din cărțile fratelui Nicolae. Tot după Nicolae avea să umble și la Școala Normală din Șendriceni, acolo unde a început să ia în serios desenul.

 

Student a devenit târziu, pe la vreo 30 de ani, după ce mai întâi a activat ca învățător. A urmat Facultatea de Arte Plastice la Iași. La 69 de ani deschide prima expoziție personală de pictură, la Muzeul Județean Botoșani. Au urmat altele, lucrările fiind astăzi în colecții particulare din lumea întreagă.

 

 

 

 

Revenirea pe simeze, la 93 de ani

 

În anul 2014, artistul Teodor Valenciuc a revenit pe simezele  botoşănene, după o altă "retrospectivă" vernisată în 14 iunie 2010, în spaţiul Galeriilor  de Artă "Ştefan Luchian", cu o expoziţie interesantă, cu peste 40 de lucrări de grafică şi pictură. 

 

După nouă ani, publicul iubitor de artă se reîntâlnește din nou cu pictura lui Teodor Valenciuc.  

 

Muzeul Judeţean Botoşani găzduieşte, în perioada 21 mai – 13 iunie 2023, în spaţiul Galeriilor de Artă „Ștefan Luchian” Botoşani, expoziţia retrospectivă ”Teodor Valenciuc – pictor, grafician, profesor”.

 

 

 

 

”Cel pe care îl sărbătorim astăzi și îi omagiem, deși nu e 1 martie, cei 93 de ani de viață și peste jumătate de secol de activitate artistică, a fost un cunoscut și iubit dascăl pentru mulți dintre botoșăneni. Teodor Valenciuc, decanul de vârstă al artiștilor botoșăneni, s-a născut pe 1 martie 1930, la Știubieni, județul Botoșani. Duce cu sine o întreagă carieră artistică, cu participări la numeroase expoziții de grup, colective, expoziții naționale și nu numai”,

Ana Coșereanu, curator Galeriile de Artă ”Ștefan Luchian” Botoșani

 

 

”E prima expoziție a unui om care are atâția ani de activitate”

 

Se pot număra pe degete artiștii care, la peste 90 de ani, își asumă statutul de creator, de făuritor și scotocitor în culoare. Teodor Valenciuc este nu doar deținător de ani, ci și dăruitor de frumos. Știe să își țină aproape publicul. Și o face într-un mod care farmecă, dar nu într-o ușurătate a ființei, ci cu apăsarea tandră a propriului destin.

 

”E prima expoziție a unui om care are atâția ani de activitate și care o încheie printr-o personală retrospectivă. Cândva, când s-a înființat aici Galeria de Artă, aveam un pictor care împlinea 80 de ani atunci. Mi s-a părut că este un monument istoric, mi se părea extraordinar de interesant. Aveam emoții să mă apropii de el. Nu mi-am închipuit că eu voi bate recordul și că voi trece peste această vârstă. M-am uitat prin albumele de artă, de curiozitate, și am observat că acești artiști care au trăit peste 90 de ani sunt mai puțini, numărați pe degete. Dintre ei îl amintesc pe Corneliu Baba”,

Teodor Valenciuc, artist

 

 

 

 

La 93 de ani, Teodor Valenciuc a oferit în faţa celor prezenți în Galerii un discurs presărat cu amintiri, dar deopotrivă așezat în calapodul pictorului care a trăit o viață în atelier, care a acumulat povești de viață și care poartă pentru sine istoria unui întreg veac artistic.

 

”Astăzi lumea nu mai este statică, iar pictura este o formă de reprezentare statică. Ea îngheață un moment, fie din viața unor oameni, din evoluția lor, din viața de toate zilele, din fenomenele naturale, dar este stabilă, fixează un anume moment. Spre deosebire de alte arte care sunt foarte fluente, care reprezintă mișcarea. Secolul XX, căruia îi aparțin, a consumat cam toate curentele artistice. Și dacă aș face o comparație cu ce se face astăzi, aș putea să vă spun că acum internetul este la putere. Fără să fiu critic la adresa expoziției din sala alăturată, pot să spun că, în momentul în care am privit ce e acolo, am văzut fotografii reproduse în tablouri, portrete realizate pe baza calculatorului, nu mai există acea ordine de însușire a cunoștințelor. Facem ce facem și apelăm la internet. Un medic care studia domeniul spunea că omul nu mai are capacitatea să acumuleze date, cunoștințe, multe lucruri, din cauza internetului. Cam așa se întâmplă și în privința literaturii. Nu mai avem timp să parcurgem niște lucruri pe care noi, la vremea noastră, le-am parcurs”,

Teodor Valenciuc, artist

 

Bagajul informațional, emoțional, spiritual aparține unei generații care s-a format prin propriile forțe. Astăzi, spune pictorul, educația artistică este din ce în ce mai deficitară, un fapt care își pune amprenta în special asupra percepției și a înțelegerii unei lucrări.

 

”Generația noastră a acumulat mai mult, avem ce povesti, avem ce gândi, avem ce elabora, judeca pe cont propriu, fără să apelăm la un instrument electronic. Acesta este plusul cu care venim. Plus sensibilitatea emoțională, de recepție a oamenilor, a scăzut prin aceea că nu mai sunt atât de sensibili la fenomene, la elemente rafinate de artă. Trec, văd o pată de culoare, spun: asta e modernă. Nu au timp să înțeleagă ce a vrut să exprime artistul. E greu să înțeleagă pentru că nu mai au putere de recepție. Eu uneori îmi justific, pentru mine, reacția oamenilor față de artă. Eu am crezut în educația artistică. Drept dovadă, în activitatea mea m-am implicat mereu în acest lucru. Foarte mulți oameni nu recepționează, iar unii chiar dezagreează arta. Sigur, asta nu ține nici de foame, nici de sete, ci ține de spiritul nostru omenesc care s-a rafinat”,

Teodor Valenciuc, artist

 

În lucrările sale, Teodor Valenciuc a fost preocupat, în afară de peisaj, de portretul uman, de compoziție cu personaje umane, compoziții care se referă la reprezentări de imagini din domeniul muzicii.

 

”Omul este ființa perfectă care se ridică la un nivel de înțelegere peste capacitatea altor ființe. De aceea omul trebuie să rămână în primul plan. Dacă vreți și o ființă care mi-a fost dragă, și care de obicei apare adesea în lucrările mele, este calul. Calul, care este o ființă superbă prin armonia și mișcarea lui. Încercați să percepeți ceea ce noi, generația aceasta la sfârșit de drum, am făcut cu bună intenție și cu sufletul. Țineți minte ceea ce a spus Luchian: Noi privim cu ochiul, dar pictăm cu sufletul”,

Teodor Valenciuc, artist

 

Alături de artist i-a fost, la vernisajul din cadrul Galeriilor de Artă ”Ștefan Luchian” Botoșani, și un fost coleg de la Școala Normală din Șendriceni. Mihai Bejenaru, fost director la Liceului Militar "Ştefan cel Mare", Cîmpulung Moldovenesc.

 

 

 

 

”Picta extrem de mult. Și iată că a ajuns să aibă atâtea expoziții. Sunt un fericit pentru că am reușit să mă deplasez astăzi de la Câmpulung, să fiu alături de el”,

Mihai Bejenaru, fost coleg de școală

 

Lucrările lui Teodor Valenciuc se află pe simezele Galeriilor ”Ștefan Luchian” Botoșani până pe 13 iunie 2023.