Fetele din lotul de canotaj îşi trăiesc clipa de glorie la Jocurile Olimpice de la Rio. După surescitarea din ziua finalei, cu acea ”nebunie” de cursă care le-a dus pe podium, fetele au trecut la starea euforică.
”Pentru noi, acest bronz este cât un aur. Nu ştiu câţi ne dădeau şanse la câştigarea unei medalii, probabil nu foarte mulţi, însă noi am intrat în cursă hotărâte să urcăm pe podium”, spune Andreea Boghian, sportivă ce va împlini 25 de ani în luna noiembrie. Andreea este din Gura Humorului şi mulţi o aseamănă cu Viorica Susanu.
Sunt nouă fete, plus două rezerve la Rio, în speţă Elena Lavinia Târlea şi Denisa Tîlvescu. Acesta e tot lotul olimpic de canotaj, nu a mai rămas niciuna acasă. Jurnaliştii americani au rămas şocaţi, la conferinţa de presă, când au aflat care este baza de selecţie din România. Au cerut lămuriri suplimentare, pentru că este o informaţie pe care cu greu au putut-o procesa. Cum să iei medalie olimpică din numai 10 sportive de ”open”? Uite că se poate.
Canotajul românesc a avut un an ciclu olimpic tumultuos, mai plin de incertitudini ca niciodată. După Londra 2012 au început retragerile. Nu din cauza lipsei de valoare sau a saturaţiei, cât din cea a lipsei de încredere. Rând pe rând, fete care ar mai fi putut trage lejer încă două cicluri olimpice au renunţat, ultima dintre ele fiind Cristina Grigoraş, la finele anului trecut. Colectivul tehnic a fost obligat astfel să facă permanent completări, cu sportive tinere. Cum să progresezi în aceste condiţii?
”Sper ca această medalie să le mobilizeze pe fete. Şi mai ceva, sper să nu se mai renunţe atât de uşor la performanţă. Pentru că în ultimii patru ani am tot spus că suntem cea mai tânără echipă. Sper să înnoade mai multe cicluri olimpice şi să-şi exploateze potenţialul şi experienţa. Pentru că americancele şi britanicele au avut echipaje experimentate, cu media de vârstă de 30 de ani, şi totuşi ne-am bătut cu ele”, spune antrenorul Mircea Roman.
Eşecul de la Mondialele de anul trecut a clătinat puternic barca noastră regină: locul 7 şi ratarea calificării directe la JO. Tangajul s-a resimţit până târziu. Au urmat luni grele de pregătire, apoi o altă lovitură: locul 4 la europene, anul acesta.
”Urma regata de la Lucerna, ultima şansă de calificare la Rio. Ne gândeam cu teamă ce vom face dacă nu prindem primele două locuri? Unde ne vom duce?”, spune Mădălina Bereş.
Barca s-a calificat la Lucerna, iar euforia s-a resimţit un pic în pregătire. ”Sincer, a fost un moment dat când au redus din motoare. Au lucrat mai nedeterminate, cu toate că atunci ar fi trebuit să fie şi mai decise. Au fost avertizate şi au început să lucreze serios. A fost un program greu, s-a muncit. Cu volume mari, cu intensităţi, iar lucrul acesta s-a văzut”, punctează Mircea Roman.
În colectivul de antrenori, fetele au avut permanent două exemple: campioanele olimpice Veronica Cochela şi Doina Ignat. Vera este prezentă şi la Rio, alături de fete. ”Actuala generaţie are puterea de a se bate la Tokio pentru medalia de aur”, spune Vera Cochela.
Ioana Strungaru, fostă Crăciun, s-a măritat anul trecut, oficializând o relaţie de 10 ani (pe atunci) cu fostul canotor Ionel Strungaru. El lucrează la Botoşani, ca poliţist, ea stă 11 luni pe an în cantonament la Snagov. ”Sunt 400 de kilometri între noi. Ne vedem o dată la două luni. Ce sacrificiu mai mare de atât pot face pentru canotaj?”, spune Ioana Crăciun (27 de ani).
Roxana Cogianu va împlini 30 de ani în septembrie. La JO de la Beijing, în 2008, era mezina lotului. Acum a ajuns veterana, dar nu se vede şi nu se simte. Are acelaşi zâmbet de puştoaică pusă pe şotii. Acum a cucerit prima medalie olimpică din carieră. La Beijing a concurat la dublu vâsle, iar la Londra a făcut parte din echipajul de ”opt”, clasat pe locul 4 în finală. Se mai gândeşte şi la Tokio?
”De ce nu? Am avut multe momente grele în pregătire. Nu am cum să uit antrenamentele pe ploaie, kilometrii pe care îi băgam zilnic, sau testele de VO2, ale lui Valeriu Tomescu. Ştiţi cum este să tragi 2 kilometri cu masca pe figură? Să simţi că nu ai aer şi că-ţi iau foc plămânii? Când terminam îmi venea să smulg masca şi să o arunc cât colo. Dar nimic nu mai contează când ai medalia la gât”, spune Roxana.
Adelina Boguş va împlini 28 de ani luna viitoare. Alături de Roxana, este singura care a rămas din echipajul de la Londra. Şi ea este măritată cu un fost canotor, Cozmin Răzvan, actualul IT-istul al lotului. ”Ai grijă ce spui, că soţul tău ştie tot, în orice moment!”, este gluma preferată a fetelor în discuţiile cu Adelina.
Mihaela Petrila (25 de ani) are vreo 72 de kilograme la 1,89 metri înălţime. Pare firavă, dar este o ”dreaptă” pe cinste. ”Snagovul e casa noastră, stăm acolo 11 luni pem an. Dar nu ne pare rău. Pe podiumul de premiere ne-am gândit la Irina Dorneanu, colega noastră care a rămas acasă. Ne-a părut rău că nu a fost aici, cu noi să se bucure de o medalie pe care ar fi meritat-o”, spune Mihaela. Petrila este născută în Iaşi. Moldova dă toate componentele bărcii de ”opt”. Singura excepţie fiind cârmaciul Daniela Druncea.
Daniela Druncea va împlini 26 de ani în noiembrie. A fost gimnastă, dar medalia olimpică a cucerit-o la canotaj.
”Am mers la JO Beijing, în 2008, dar numai ca rezervă. N-am avut acreditare”, spune Dana, în timp ce ochii i se umezesc. Are 45 de kilograme şi pentru că nu are voie să aibă mai puţin de 50, îşi pune lângă ea, în barcă, şi un săculeţ de nisip de 5 kilograme. Rolul ei în cursa de bronz a fost decisiv. Partea dreaptă a bărcii noastre este mai puternică decât stânga, iar vântul a bătut din dreapta, amplificând efectul. Daniela a trebuit să ghideze foarte bine barca şi să fie atentă şi la ce fac celelalte bărci. Ea a dat semnalul revenirii. ”Haideţi, fetelor, că suntem la bronz!”. Glasul ei a oţelit braţele celorlalte fete.
Iuliana Popa are 20 de ani. Este mezina lotului. Iniţial a fost rezervă, dar a prins un loc în barcă după ce Irina Dorneanu a rămas acasă, din cauza uno r urme infime de ”diuretic” depistate la controlul antidoping. Neşansa Irinei a fost şansa Iulianei. ”Toată seara am visat numai medalii”, a spus Popa.
Am lăsat la urmă cele două sportive care au dublat probe la Rio: Mădălina Bereş (23 de ani) şi Laura Oprea (22 de ani). Practic, cele mai valoare rame din echipă. Ele au tras şi la doi fără cârmaci (rame), cât şi la 8+1, în total şapte curse. Asta le-a costat calificarea în finala de la 2 f.c. ”Am muncit mult şi credem că medalia este rezultatul unui plan de pregătire foarte bine pus la punct. Domnul Roman, Vera Cochela şi Doina Ignat n-au lăsat nimic la voia întâmplării. Totul a fost bine gândit”, spun sportivele.
Mădălina şi Laura sunt promisiunea că Tokio 2020 poate fi o Olimpiadă de aur pentru canotajul românesc. (prosport.ro)
