Artista din Botoșani care și-a început cariera într-un copac: Nu vreţi să vă cânt șeva, oamini buni? - FOTO

Așa cum se în­tâmplă cu marii artiști, cariera le este mai bine cunoscută decât viața.

 

Este și cazul Danielei Condurache, artista de muzică populară născută la Stâncești, județul Botoșani.

 

Chiar dacă este foarte cunoscută de pe scenele țării, se știu prea puține lucruri despre viața ei. Într-un interviu acordat revistei Formula AS, Daniela Condurache a fost provocată să își amintească de primii ani ai copilăriei, când începuse să audă primele melodii la radio.

 

”Eu am copilărit în satul Stânceşti, din comuna Mihai Eminescu, judeţul Botoşani, și să ai radio, pe atunci, era mare lucru. Țin minte cum încercam să reţin frânturi din melodiile pe care le ascultam şi apoi le cântam după gard, după casă, așa, pentru mine, jucându-mă cu păpuşile… După aceea, pe la vreo 4 ani, pândeam oamenii din sat care plecau şi se întorceau de la muncile câmpului cu căruţele, ori pe jos, cu sapele pe umăr, cu furcile, mă ițeam înainte, pe drum, şi-i întrebam: „Nu vreţi să vă cânt șeva, oamini buni?”. Frânți de trudă, mă refuzau, săracii: „După o zî di muncă, crezi că avem grija cântării tăli!”. Mare dezamăgire, că eu aveam deja visuri de artistă, îmi doream să am public, să am cui să cânt!”, povestește Daniela Condurache.

 

Pentru a cânta, dar să aibă și auditoriu, mica artistă din sat a schimbat repede strategia: în curtea casei a găsit un păr bătrân și înalt, în care își petrecea mult timp. Urca în păr, stătea la pândă și cum vedea că se apropia cineva, începea să cânte.

 

”Văleu! Cântam să mă audă tot satul! Aşadar, părul acela bătrân a fost prima mea scenă. Din care cu greu coboram. Erau multe de făcut prin gospodărie, şi mama, draga de ea, mă chema s-o ajut cu câte ceva, după puterile mele, însă eu răspundeam: „Stai, să mai cânt olecuță şi dup’-aceea vin!”. Dacă vedea mama că nu putea şi nu putea să mă dea jos din păr, lua câte-un bolohănel de pământ şi-arunca-n mine, ca să cobor odată! Şi să nu credeţi că iarna trăgeam cortina, speriată de frig! Nici vorbă! Eu aveam focu-n mine. Glasul meu răsuna și mai bine peste ulițele îngropate în omăt. În sat era liniște și glasul meu urca până-n stele”, își amintește artista din Stâncești.

 

(Foto: Formula AS)

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store