Mihai Pădurariu era în depresie spun cei care l-au știut. Divorțase și se retrăsese în casa părintească din satul Tudor Vladimirescu, comuna Albești. În casă stătea cu mama și fratele lui, Aurel. Frații, se zice, s-au înțeles precum câinele cu pisica.

Ziua fatidică, 5 martie 2013.

Mihai, care avea pe atunci 56 de ani se întorsese de la munca câmpului. A tăiat drumul printr-o grădină pentru a ajunge acasă, pe scurtătură. A fost prins acolo, la nici 100 de metri de casa părintească, de doi vecini: Andrici T. Neculai și Prisacaru Constantin. L-au bănuit că vrea să le fure ceva de prin ogradă. Și l-au bătut până l-au omorât.

”Când m-am dus era căzut acolo. E greu, na. L-am luat, l-am adus acasă. Au pozat acolo pe grădină cum era sângele acela. Cum l-am luat eu… La două ore e decedat după ce l-am luat eu cu vecinul, în casă. După ce s-a întâmplat mă duc la el (unul dintre agresori n.r.)- cum, l-ai bătut? A murit. – Păi nu că eu i-am tras numai doi pumni și cestălalt i-a tras cu un leaț”

își amintește Aurel Pădurariu, fratele victimei.

Nu a mai trăit decât două ore.

”Șosetele încă erau acolo, era dezbrăcat, l-au dezbrăcat de la jumătate și l-au lăsat acolo pe omăt. Era umărul așa băgat înăuntru, un picior, când l-a adus, era așa ținut numai de piele, osul era ieșit așa prin piele. Și ochiul era scos. Era fărmat, dom’le”

Aurel Pădurariu, fratele victimei.

În certificatul medico-legal s-au scris următoarele:

Cauză directă care a dus la deces: Șoc traumatico-hemoragic
Hematoame, excoriații, echimoze, fracturi costale
Politraumatism
Asfixie mecanică cu aspirat gastric, intoxicație etilică acută

Cei doi vecini care se spune că l-au bătut își trăiesc viața în continuare. Fără să fi răspuns câtuși de puțin pentru fapta lor. Dosarul a fost preluat de un procuror, fratele a fost una dintre persoanele audiate, o dată în martie 2013 și încă o dată un an mai târziu.

De atunci, liniște. Întrebări fără răspuns, faptă fără făptași.

”Ce s-a făcut cu dosarul acela, cu pozele pe care le-a făcut aici? Cine-i vinovat, noi asta vrem să știm. Adică cum, omori un om și tu stai…
Mihai Melesteu, verișor.

Mama mortului, Maria, s-a stins la un an după ce i-au omorât băiatul. Nu a mai apucat să vadă că s-a făcut dreptate. A vândut vaca din grajd pentru a-l putea înmormânta creștinește.

”Mama lor, Dumnezeu să o ierte a avut o văcuță și mânca oleacă de lapte de la ea. Și l-a îngropat pe fecioru-său și ăștia nu i-au dat măcar un leu. Și a vândut vaca ca să îngroape băiatul”, mai spune cu obidă vărul mortului.

”Mama spunea, măi băiete măcar de ne-ar plăti vaca ceea, că în rest, văd că se astupă, să plătească înmormântarea și cum am vândut casa. Încă zice procurorul acela: Măi băiete, să știi că eu nu acopăr lucrurile astea, se descoperă și la doi ani, numai ca să vie de la București niște rezultate. Și-s doi ani și nu a mai venit nimic”, îl aprobă și fratele rămas.

Dosarul se află într-adevăr, pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani și este instrumentat de procurorul Dumitru Croitoru. Fiind o anchetă în desfășurare, nu au putut fi obținute informații legate de stadiul la care s-a ajuns cu cercetarea faptelor.

”Dosarul se află încă în lucru și este la procuror. Persoanele interesate se pot prezenta la procuror, în audiență” – procuror Valeriu Chihaia, purtător de cuvânt Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani.

Culmea însă, conform evidențelor Parchetului, Mihai Pădurariu este viu, pentru că dosarul este înregistrat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor. Și asta în condițiile în care decesul victimei a survenit la două ore după ce a fost găsită de familie. Cu toate că în mod normal, procurorul în baza probatoriului administrat în dosar reîncadrează fapta, în cazul lui Mihai Pădurariu, din motive neștiute, nu s-a întâmplat acest lucru.  

Dumitru Croitoru, procurorul, nu a putut fi contactat pentru declarații.

Gura satului

Varianta prezentată polițiștilor și procurorului a fost că Mihai Pădurariu se întorcea de la muncă în momentul în care a fost prins de cei doi vecini și bătut până la moarte. Alții însă spun altceva.
La priveghi, mama celor doi frați ar fi povestit plângând că, de fapt, Mihai ar fi fugit din casa părintească de frica fratelui, Aurel. Acesta l-ar fi lovit primul. De frică să nu fie bătut mai rău, s-a refugiat în grădină. Acolo a dat de vecinii care i-au pus capăt zilelor.
Fratele lui, văzând ce s-a întâmplat, înainte de a fi chemată Poliția și-ar fi implorat mama: ”Să nu spunem la nimeni, hai să-l tăiem bucăți și să-l punem pe foc”.