În urmă cu 50 de ani, Botoșaniul producea și exporta în toată lumea utilaje și echipamente, dezvoltarea industrială a municipiului ducând totodată și la creșterea semnificativă a populației.
Știm, și studiile o demonstrează cu asupra de măsură, că Botoșaniul, la fel ca marile orașe ale țării, a străbătut o perioadă de industrializare forțată (de prin 1968 până în 1980). Consecința a fost, în primul rând, migrarea masivă dinspre sat către oraș.
Așa se face că, în 1989, Numai în industrie și construcții activau aproape 40.000 de cetățeni, ceea ce însemna ”mai mult decât întreaga populație a municipiului Botoșani în anul 1966”, după cum aflăm din lucrarea ”Industria municipiului Botoșani în secolul al XX-lea”, a profesorului universitar Vasile Nimigeanu.
Cum era ilustrat acest aspect în presa de dinainte de 1990, aflăm din singurul ziar care apărea atunci în Botoșani, și anume ”Clopotul”. Într-un amplu articol datând din luna iunie a anului 1989, de pildă, publicația scria cu entuziasm, sub titlul ”Botoșanii lui Eminescu - Mândră ctitorie a Epocii Nicolae Ceaușescu”:
”Saltul de la un oraș de mai puțin de 30 mii de locuitori la unul de peste o sută de mii a fost asimilat într-o perioadă relativ mică și are la bază, înainte de toate, apariția și dezvoltarea unei ramuri a economiei ca și necunoscute pentru noi: industria. Schimbarea de maximă importanță produsă în acești ani constă în aceea că botoșănenii nu mai pleacă de acasă în căutare de lucru, ba unii s-au și întors. Acum au de ce rămâne în oraș, au de ce să rămână în județ”.
Drept reper este luat anul 1968, întrucât de atunci în municipiul Botoșani ”s-a resimțit o adevărată renaștere economică”. Sunt anii în care în Botoșani s-a dezvoltat platforma industrială, pe locurile unde odinioară ”unduiau lanurile de grâu și porumb”.
Iar ziarul ”Clopotul” face o trecere în revistă a principalelor obiective industriale care funcționau în anul 1989, descriindu-le cu minuțiozitate gazetărească.
”Pornind de la Întreprinderea Integrata de in, de sub zidul de frescă, o admirabilă și inspirată introducere în zonă, operă a lui Constantin Piliuță și Gheorghe Spiridon, vei afla până la capătul de nord al orașului - Întreprinderea de prelucrare a lemnului, o diversitate și o amploare a activității industriale de nebănuit, cu puțini ani în urmă aici unduind încă lanurile de grâu și porumb. Ce se întâlnește în zona industrială uimește nu numai trecătorul întâmplător, ci și pe botoșănenii mai vechi”.
Iar ”perla coroanei” părea să fie… Electrocontact.
”Întreprinderea Electrocontact, o unitate dintre cele mai moderne, cu un colectiv în care numai inginerii, aproape 400, sunt mai mulți decât muncitorii județului dinainte de 1948. Unitatea, în care se brevetează 5 dintr-o sută dintre invențiile românești în domeniu dintr-un an, capătă tot mai mult statutul de obiectiv al unei industrii de vârf ca și pe cel de unitate de cercetare și de aplicare a noului”.
Aflăm că, alături, este Fabrica de izolatoare electrice din sticlă, ”una dintre puținele de acest profil din lume și ale cărei produse și-au găsit beneficiari mult dincolo de hotare”. În vecinătate, urmează Întreprinderea mecanică, cea care ”s-a specializat în organe de asamblare și elemente hidropneumatice fiind un producător cunoscut și căutat”.
Întreprinderea mecanică pentru agricultură, din apropiere, este ”cea mai veche unitate industrială din Botoșani”, și ”a împlinit de curând patru decenii de industrie”.
Alte două unități, Întreprinderea de articole tehnice din cauciuc și Întreprinderea filatura de fire Melana, ”reprezintă cu vigoare industria chimică cu ramurile ei de prelucrare a cauciucului și a firelor sintetice, ramuri noi nu doar pentru Botoșani ci și pentru întreaga industrie românească”.
Ziarul ”Clopotul” amintește apoi de industria ușoară a municipiului Botoșani, care acoperă o paletă vastă de activități, prin unitățile de profil – Întreprinderea textilă Moldova, „una dintre cele mai mari de acest fel din țară (cu o secție de filatură în Darabani)”, filatura Flămânzi, Întreprinderea integrata de in, întreprinderile de confecții din municipiu (cu secție la Săveni) și din Dorohoi – ”muncitoarele având capacitatea de a prelucra fibra textilă, de a țese și confecționa cu o pricepere consonantă modei de pe mapamond, mărcile Rapsodia și Condor fiind pentru partenerii străini o garanție a eleganței”.
Industria constructoare de mașini era și ea la fel de bine reprezentată în zona industrială din municipiu, dar și în județ, prin Întreprinderea de utilaje și piese de schimb, ca și prin Întreprinderea de mașini și utilaje grele pentru deformare plastică din Dorohoi.
Oricine știe că acum - scriu mai departe ziariștii de la Clopotul – ”Botoșaniul, celebru cândva pentru ”pastramă și ghiuden”, exportă produse industriale de mare complexitate tehnică sau finețe în peste 30 de țări. Dacă vizitezi expoziția Întreprinderii de sticlărie și porțelan, organizată la nivel european și cu exponate ce urcă meșteșugul la rangul artei, vei adeveri vorbele profetice ale lui Eminescu scrise acum o sută și ceva de ani în urmă: ”nu aversiune naturală, nu lipsa de talent îi face pe români să nu se ocupe de lucrări industriale, oricât de grele, ci împrejurările economice în care trăiesc”.
Anii 1990 aduc nu doar o criză economică generală, ci și restructurări și privatizări rapide. Iar concurența (internă și externă) va duce la diminuarea activității în unele unități sau chiar închiderea altora.
Potrivit prof. univ. Vasile Nimigean, se închid pe rând Uzinele textile Moldova (de prelucrare a bumbacului), Integrata de in, Întreprinderea de articole tehnice din cauciuc, Întreprinderea de prelucrare a lemnului, Întreprinderea de prelucrare a legumelor şi fructelor, Plafarul şi unele secţii ale industriei construcţiilor de maşini.
Forța de muncă scade brusc, începe exodul botoșănenilor peste graniță, furați de mirajul mărfurilor de ”talcioc” vândute rapid și aducătoare de bani.
Între timp, în Botoșani își face simțită tot mai mult uzura tehnică şi morală a utilajelor din unităţile industriale mari, care produc sub parametrii calitativi solicitaţi la export şi chiar pe piaţa internă. La care se adaugă, mai spune prof. Vasile Nimigeanu, ”lipsa unei strategii clare şi coerente de dezvoltare a Regiunii de Nord-Est şi a modului în care aceasta se poate integra într-o strategie naţională, dacă aceasta există”.
Neoficial, însă, s-a discutat despre scăderea impresionantă a numărului locuitorilor orașului, care erau la ultimul recensământ de 106.847 de cetățeni.
După recensământul din 2022, potrivit estimărilor, pentru prima dată după 30 de ani, municipiul Botoșani scade sub 100.000 de locuitori.
Este cea mai gravă depopulare de la cel de-al Doilea Război Mondial, în care pierderile omenești au fost puse pe seama luptelor. Recensământul populației a oficializat practic fenomenul migrației la adevărata-i amploare, cu orașe din România părăsite masiv de locuitori. Iar Botoșaniul nu face excepție.
Institutul Național de Statistică (INS) a estimat, după 11 ani, o populație de 96.766 de botoșăneni pentru municipiul reședință de județ. Neoficial, se pare că abia s-ar fi atins pragul de 80.000 de oameni, ceea ce înseamnă că într-un deceniu am pierdut aproximativ un sfert din populația orașului, adică undeva la 26.000 de botoșăneni.
Potrivit unei Anchete Botoșăneanul, două ar fi cauzele principale ale diminuării drastice a populației din capitala județului: plecarea multor persoane la muncă în străinătate și stabilirea în alte țări și mutarea altora în comunele limitrofe, însă doar cu domiciliul, fiindcă în realitate muncesc și își petrec mare parte a timpului tot în municipiul Botoșani. Iar aceste două fenomene se suprapun poate celui mai important, sporul negativ al populației, mai direct spus, avem an de an mai mulți morți decât nou-născuți.
