În fiecare an bătrânii obișnuiau să se pregătească în acest fel de Înălțare pentru a avea parte de sănătate, noroc și spor.
Dacă după Învierea Domnului creștinii se salută cu „Hristos a Înviat” și „Adevărat a Înviat”, de Înălțarea Domnului se spune „Hristos S-a înălțat” și „Adevărat S-a înălțat”. În popor, această sărbătoare mai este denumită și Ispas, după numele martorului ascuns, un personaj mistic care a asistat la Înălțarea Domnului, scrie Playtech.
Totodată, Înălțarea Domnului mai este cunoscută și sub numele de Paștele Cailor, deoarece atunci când Maica Domnului se pregătea să-l nască pe Iisus, animalele care i-au fost alături și au stat în liniște au fost caii.
De Înălțarea Domnului, oamenii îşi pun la brâu frunze de nuc deoarece se crede că şi Iisus ar fi avut când s-a înălţat la ceruri. O altă tradiție care este mai puțin practicată este aceea în care oamenii se bat cu leuştean ca să fie feriţi de rele şi de boli.
În același mod sunt bătute și vitele, tot cu leuștean, ca să se îngrașe, să fie sănătoase și ferite de boli și de vrăjitorii. De Înălțare, oamenii taie un fir de păr din vârful cozilor vacilor și se îngroapă într-un furnicar, rostind:
„Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi viţei câte furnici sunt în acest furnicar!”.
Se spune că cine moare de Paște, până la Ispas va ajunge în Rai. De Înălțarea Domnului se sfințesc anumite plante, precum leușteanul paltinul și alunul. Se fac pomeni pentru cei trecuți în neființă și este ultima zi în care se mai pot mânca ouă roșii.
Mântuitorul Iisus Hristos S-a înălţat la Cer cu acelaşi trup cu care S-a născut, a trăit, a fost răstignit, îngropat şi, apoi, a înviat, reiese din relatările creștine. De asemenea, actul Înălțării ar fi avut loc în văzul oamenilor.
Iisus Hristos a ieșit pe străzile Ierusalimului, conducându-i pe Sfinții Săi Apostoli și celelalte persoane adunate în Betania, la casa lui Lazăr, acolo unde Fecioara Maria și alte persoane așteptau venirea Lui.
Mântuitorul i-a mângâiat pe toți și le-a spus că s-a apropiat clipa despărțirii de ei și a Înălțării Sale la Tatăl. Apoi, au pornit cu toții spre muntele Măslinilor, iar în fața oamenilor, în grădina Ghetsimani, Iisus a început să se înalțe spre Cer.
Cea mai veche mențiune despre această sărbătoare apare la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea „Despre sărbătoarea Paștilor”, care datează din anul 332. Atunci, Înălțarea Domnului era sărbătorită odată cu Rusaliile, după 50 de zile de la Paște.
” Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Cel Ce, pogorându-Te din cer la cele de pe pământ ca om, ai înălţat, ca un Dumnezeu milostiv, firea noastră cea căzută, Cel Care apoi ai străbătut tăria cerului şi ne-ai unit pe noi cu Tatăl, la Tine cădem cu smerenie şi ne rugăm, Mântuitorule: trimite peste noi toţi Duhul Tău cel dătător de har, de lumină, de iubire şi de pace lăuntrică! Goneşte de la noi, ticăloşii, gândurile rele care ne tulbură, căci ştii, Cunoscătorule de inimi, cât de mare este războiul lăuntric la care suntem supuşi. Vindecă rănile noastre sufleteşti şi luminează ochii cugetelor noastre!Tu ştii că însetează de Tine inimile noastre ca un pământ uscat! Aşadar, trimite harul Tău, Doamne, ca să ne sature foamea şi să ne adape setea, căci pe Tine Te dorim şi de Tine însetăm, Lumina Adevărului, Dătătorul mântuirii. Ajută-ne, Doamne, să ne trezim din somnul greu al păcatului şi să ne înălţăm cugetele şi simţirile noastre la cer, pentru a ne împărtăşi şi noi de bucuria veacului ce va să fie. Amin!”
(Sursa foto – Doctorul zilei)