Trebuie să spun din capul locului că nu obişnuiesc să răspund comentariilor. Sînt o puzderie de motive, de la încercarea de nu le influenţa şi pînă la faptul că s-ar putea să nu mai îmi găsesc timp pentru ceea ce trebuie să fac în mod normal, adică să scriu texte de ziar. De această dată însă, cum mă şi aşteptam de altfel, subiectul a suscitat un interes deosebit şi cred că oamenii care ne citesc au dreptul la unele explicaţii. În plus, scandalul a depăşit de mult graniţele judeţului şi este unul de factură naţională.

E vorba de bătaia rugby-iştilor, iar mulţi dintre cei care citit „Ancheta Săptămînii” au întrebat de ce nu am dat mai multe nume. Răspunsul e foarte simplu: încă nu avem dovezi. Spre deosebire de cei care comentează şi care spun inclusiv ceva de genul „ori facem dezvăluiri... ori ne tremură chiloţii şi nu mai scriem”, jurnalistul scrie chestii pe care şi le asumă şi pentru care răspunde. Răspunde în faţa cititorilor, răspunde în faţa celor despre care scrie şi răspunde şi în instanţă, în cazul în care este dat în judecată. Şi, chiar dacă ştie un oraş întreg un lucru, iar tu îl şi scrii, judecătorul îţi cere o dovadă, iar dacă tu nu o ai, intri în rîndul mincinoşilor pentru că, bineînţeles, nici unul dintre cei care se dau viteji în spatele tastaturii nu-ţi vine martor la proces să zică „d-le, e aşa cum scrie ăsta”.

Ca să scrii că bătuşii fac partea din gaşca lui nea Costică trebuie să ai dovezi pentru asta. În instanţă nu poţi merge şi spune „dar ştie tot oraşul asta”. Uite că o ştie tot oraşul de atîţia ani, o ştiu şi judecătorii, o ştiu şi poliţiştii, dar nimeni n-a demonstrat-o. Bine, dacă nu au putut sau dacă nu au vrut, e o altă discuţie.

Pe de altă parte, cel puţin în viziunea subsemnatului, obiectivul principal al articolului este să arate cum funcţionează instituţia care teoretic e pusă în slujba cetăţeanului. Şi chiar aşa e, este pusă în slujba... anumitor cetăţeni, mai mereu cam aceeaşi. Pe cine apăra este partea a doua, dar în primul rînd contează cum (nu) şi-a făcut treaba, cum bugetarii au încercat să ajute pe cineva.

Materialul a fost scris cu informaţiile pe care le putem proba şi ni le putem asuma la această dată. Sperăm ca ele să fie cît mai multe. Nu vom renunţa „să săpăm” şi, atunci cînd vom avea dovezi, vom da şi mai multe nume, deşi rămîn la ideea că principalele sînt ale poliţiştilor, pentru că ei sînt plătiţi din banii noştri. Iar ele apar negru pe alb acolo.

Sergiu BĂLĂŞCĂU