Două sate vecine din Botoșani, sărace, dar cu peisaje idilice, poartă oficial numele celebrelor staţiuni turistice de pe Valea Prahovei şi de la malul Mării Negre.
Călătorii care au drum între oraşele Botoşani şi Dorohoi sunt înştiinţaţi prin marcaje discrete, la 20 de kilometri de la plecare, că tocmai intră în Costineşti. Dacă o apucă pe ruta ocolitoare, află de la localnici, după alţi doi kilometri, că au ajuns la Sinaia.
Costineştiul este un sat din comuna Leorda, scăldat de soare şi amplasat pe malul unui iaz şi al unui pârâu, secate, de altfel, în ultimii ani. Sinaia nord-moldavă, tot un sat, stă cocoţată pe un deal împădurit. La prima vedere, numele celor două cătune din Leorda par o ironie legată de lipsa totală a potenţialului turistic. Comuna Leorda nu are nici munte, nici mare, nici castele, nici mănăstiri sau catedrale.
Costineşti este primul cătun de la intrarea în comuna Leorda. Numele şi soarele de vară sunt singurele similitudini cu renumita staţiune constănţeană. Pe uliţele sale, ideea de civilizaţie dispare brusc. Străzile, după ce părăsesc asflatul, sunt prăfuite. Doar 189 de suflete mai locuiesc în Costineşti. Casele dărăpănate şi abandonate arată că depopularea şi sărăcia fac ravagii.
Majoritatea sătenilor care au trăit, de-a lungul timpului, la Costineşti n-au fost niciodată la mare. După 1990, satul a sărăcit accelerat, s-a depopulat, a devenit, din centru de comună un cătun mărginaş, pe cale de dispariţie.
Până şi iazul care-i apropia de staţiunea maritimă a început să sece de câţiva ani. Înainte, curgea şi un pârâu prin Costineşti. A secat şi el, acum 10 ani.
„În curând, o să mai rămână doar amintirea, Costineştiului de la Leorda. Şi poate un banc despre ăia care, în glodurile Moldovei, se credeau la Constanţa. Este bine măcar că avem asflat dinspre comună şi apă curentă“, ne împărtăşeşte nea Burlacu, un sătean din Costineşti.
La fel de pitoresc prin denumire este cătunul vecin Costineştiului: Sinaia. În Leorda, măcar cu numele, muntele şi marea sunt la o aruncătură de băţ. Cătunul Sinaia are doar 15 case, iar localnicii trăiesc într-o izolare deplină. Nu există curent electric, iar de canalizare nici nu poate fi vorba. Legătura cu restul lumii este asigurată de un drumeag lat de jumătate de metru, impracticabil iarna sau în perioada ploilor. Oamenii nici nu mai ştiu bine, dacă Sinaia mai este cătun de-a binelea sau doar câteva case împrăştiate pe un deal.
Nici câţi locuitori mai trăiesc în sălbăticia de la Sinaia nu se ştie cu siguranţă. Între Sinaia de Botoşani şi renumita staţiune prahoveană localnicii au găsit totuşi similitudini. Se află pe vârful unor dealuri înalte, ceea ce pentru oamenii câmpiei de la Leorda este un veritabil munte, este puternic împădurită şi, spun ei, acolo în vârf aerul este mai curat. Suficient pentru ca, amuzaţi, oamenii să se laude şi ei cu staţiunea lor montană. Sursa: adevarul.ro
