Într-o ţară coruptă mafia îşi face simţită prezenţa şi-n cel mai insignifiant cătun, tot felul de şmecheri încearcă să-i imită pe haiducii naţionali lovindu-i pe proprii consăteni cu-o brutalitate greu de imaginat. Din start se impune următoare întrebare: de ce organele abilitate închid ochii la aceste abuzuri când ar putea fi stopate încă din faşă? O fi vorba de complicitate? Înclin să cred că DA.

Corupția rurală și efectele ei

Voi încerca să fac lumină asupra unui caz de corupţie greu de imaginat, un angajat al unei unităţi spitaliceşti a reuşit să ia hrana de la gura unor persoane cu afecțiuni psihice, de parcă nu le este de ajuns că sunt bătuţi de Dumnezeu. Sesizări asupra cazului au curs cu nemiluita către Poliţia din comună, numai că şeful de post a tot închis ochii. Gurile rele spun că „dl plutonier e foarte de treabă cu hoţii, numai dacă aceştia dacă sunt atenţi cu el, îi şi protejează”. Înclin să cred că aceste declaraţii nu au fost făcute în mod gratuite, sunt rezultatul unor observaţii atente. Ştim bine: nu iese fum fără foc. Mai ales într-un sat cu câteva sute de suflete.

Păienjenișul evazionist

Să urmărim filmul evenimentelor. În urma controlului efectuat de Camera de Conturi Botoşani au fost descoperite mai multe nereguli la nivelul actelor contabile ale Sanatoriului de Neuropsihiatrie Podriga, fiind considerate elemente constitutive ale unor infracţiuni. De îndată a fost sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani. După întocmirea dosarului, acesta a fost trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, care, la rându-i a dispus declinarea competenţei către DNA Suceava. În dosar planau acuzaţii asupra mai multor salariaţi din unitatea spitalicească, în cele din urmă a rămas în cauză doar fostul director administrativ al Sanatoriului, Nicolae Bîţic. Oare plimbarea dosarului de la Ana la Caiafa timp de câţiva ani n-ar trebui să ridice un semn de întrebare? Nu cumva s-a umblat niţel la… curţi înalte? Sau poate se aşteaptă prescrierea faptelor? Sper că în timp vom afla răspunsul şi la aceste întrebări. Omuleţul ăsta a ţesut acest păienjeniş evazionist cu-o dibăcie diabolică. Pentru a-i poza crochiul moral am intrat în contact cu foarte mulţi oameni din sat, care-i cunosc  toate mizeriile. Toţi, dar absolut toţi, l-au caracterizat cu aceeaşi expresie: „ăsta-i omul necuratului, n-are suflet, e negru în cerul gurii, a furat de pe vii şi de pe morţi”. Voi mai reveni asupra portretului tuşat de consătenii lui, până atunci să vedem care i-a fost strategia furtişagului, prin ce metode a luat de la gura bolnavilor umplându-şi teşchereaua.

Ciolcacii, braţele caracatiţei

În urma controlului Curţii de Conturi, inspectorii financiari au reţinut că, în perioada 2005 - februarie 2008, Sanatoriul Podriga a efectuat plăţi nelegale în sumă de 296.248,96 de lei către P.F. Ciolac Constantin, având în vedere că acesta a emis factura către unitatea spitalicească în valoare de 160.402,89 lei şi a încasat suma de 456.651,85 lei. După cum se vede Nicolae Bîţic şi-a tras şi-un complice, după chipul şi asemănarea sa. Activitatea desfăşurată de ex-directorul administrativ a avut loc cu sprijinul nemijlocit al consăteanului său,  Constantin Ciolac. Traseul banilor era următorul: Nicolae Bîţic îl înştiinţa telefonic pe complice despre sumele de bani virate în contul acestuia, deschis la CEC Săveni. Acesta avea obligaţia de-a anunţa unitatea bancară despre intenţia de ridicare cât mai rapid a sumei respective. De îndată ce-i avea sub nas, îi mirosea pe fugă, după care îi arunca în buzunarul prietenului Bîţic. În datele contabile ale lui Constantin Ciolac nu sunt evidenţiate aceste tranzacţii evazioniste, până când nici maşina cu care ar fi cărat marfa nu-i aparţinea. În dosar nu este precizată suma cu care s-a ales complicele Ciolac, presupun că nu şi-a pus pielea la saramură doar dintr-un sentiment de amiciţie pur haiducească. Şi când te gândeşti că bolnavii mâncau ce mâncau, iar „milosul lor tutore” (aşa îi place lui Bîţic să i se spună) îşi umfla conturile. Trist. De asemenea, ani la rând s-au întocmit borderouri de achiziţionare de produse agroalimentare pe numele mai multor cetăţeni, fără ca aceştia să fi avut habar despre ce-i vorba, inclusiv s-a cumpărat şi carne în felul acesta. Stau şi mă întreb dacă, cel puţin, bolnavii au mirosit-o.

Iaca, iese fum şi fără foc

Şi parcă nu avea mulţumirea deplină văzându-i pe bieţii „nebuni” flămânzi, s-a gândit să-i lase o iarnă să tremure de frig. Mai ştii, poate c-a vrut să exerseze vreo terapie prin frig cu bolnavii, în ideea că-şi vor reveni din depresii, iar oamenii legii îl acuză de furt calificat. În septembrie 2009 acelaşi director administrativ plăteşte către SC Interforest SRL Zagon suma de 40.000 de lei reprezentând achitarea contravalorii a 200 de tone de lemn de foc. Conform avizelor de însoţire a facturii rezultă că furnizorul a livrat doar 114  tone de lemn. Când a fost prins cu mâţa în sac a dat-o la întors, aducând câteva avize false. Organul de control a stabilit că cele 86 de tone care n-au fost livrate de SC  Interforest SRL au fost plătite ilegal. IPJ Botoşani, prin Serviciul de Investigarea a Fraudelor, a propus pentru această faptă începerea urmării penale şi a altor trei persoane din cadrul unităţii sub acuza de neglijenţă în serviciu.
Nicolae Bîţic nu se opreşte însă aici cu năzbâtiile. În 2006 organizează o licitaţie  pentru reabilitarea pavilionului 3 de la Sanatoriu. Lucrarea pare să fi fost câştigată cu dedicaţie de SC Best Lotus SRL. Furtişagul sună aşa: au fost efectuate lucrări doar în valoare de 168.244 de lei, deşi contractul a fost încheiat pe 391.291 şi majorat prin actul adiţional cu 200.000 de lei. Conform evidenţilor Sanatoriului  Podriga, această clădire nici nu exista în patrimoniul judeţului Botoşani. Unde mai pui că la deschiderea ofertelor pentru licitarea lucrărilor s-a constatat că  a participat o societate care avea drept profil de activitate fabricarea produselor de panificaţie, o alta îşi trăsese obloanele, iar alta teoretic vindea cafea şi băuturi alcoolice, nu avea nici un angajat, dar era chiar a fiului directorului administrativ.

Personaj de roman horror

Nu ştiu dacă trebuie să mai trag vreo tuşă profilului moral al acestui individ, cred că aceste fapte îi evidenţiază destul de limpede micimea caracterului şi josnicia umană. Viaţa acestui omuleţ se leagă ombilical de activitatea unităţii spitaliceşti din Podriga, aici a supt din banul public zeci de ani, aici şi-a desăvârşit scenariul faptelor sale necurate. De aici a ieşit la pensie şi aici vine zilnic să-şi ia porţia de mâncare, pe care, cică, o merită din plin la cât i-a slujit pe bolnavi. Mai bine zis; la cât i-a chinuit pe bieţii oameni, de parcă soarta nu i-ar fi bătut de ajuns. Doamne, până unde poate ajunge obrăznicia! Un consătean de-al său, care-l cunoaşte de ceva ani, mi-a redat în câteva cuvinte filmul după care lucrează. E simplu, dar malefic. După ce îşi alege victimele, face tot posibil să şi le apropie, purtându-se cu ele ca un mieluşel. De multe ori pozează generozitate. Sincer, la câte am aflat despre Nicolae Bîţic numai de la apropiaţii lui, oricând poate constitui un subiect de roman horror. Individul mai este strecurat în câteva dosare penale, şi tot privind ceva furturi. Agoniseala lui de-o viaţă se vede în proprietăţile de pe teritoriul comunei şi în altele inclusiv din Bucureşti.
Ce-i asta pentru o viaţă de om dedicată „artei şmanglelii” din banul public? O nimica toată!
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
Acuze la Podriga cu salariaţi agresaţi, chefuri şi donaţii dispărute - VIDEO
[[banner]]
CITEŞTE ŞI:
Sorescu uimit: Cred că este cel mai bun raport al Camerei de Conturi la CJ