Comoara de sub casa Poetului de la Ipotești, scoasă la lumină după aproape 2.000 de ani

Istoria casei de la Ipotești este una care ar putea face, singură, subiectul unei cărți.

 

Casa originală a familiei Eminovici, unde Mihai își petrecuse anii copilăriei, se ruinase, după cum confirmă fotografiile din epocă realizate în deceniul 3 al secolului trecut. Așa se face că în anii 1940 se inaugurează la Ipotești primul muzeu memorial într-o casă construită din temelii, dar pe o altă fundație decât cea a casei originale...

 

Casa nouă nu respecta, însă, structura celei vechi, după cum lesne se poate observa în imaginile de mai jos. Nici interiorul nu reușea să ofere o atmosferă în spiritul epocii, dar nici una care să redea informații concrete despre viața familiei și a poetului.

 

(Casa originală, cea în care a copilărit Mihai Eminescu)

 

(Casa-muzeu ridicată la Ipotești în anii 40, foto: Memorialul Ipotești)

 

”În afara unei linguriţe de argint cu monograma Ralucăi, o icoană de la familie şi o copie după masca mortuară a lui Eminescu, muzeul nu expunea, la vremea aceea, decât copii ale unor acte şi imagini fotografice, precum şi câteva volume”, remarca în lucrarea ”Eminescu – Ipoteşti – Eminescu” Valentin Coșereanu, fost director al Memorialului Ipotești

 

 

Încă o casă

 

Casa nu avea să dureze. Este un fals, se auzeau tot mai multe voci. Un fals care, în conștiința publică, urma să se impună drept un obiectiv original dacă situația nu era grabnic remediată. Mai ales că, spuneau specialiștii, modifica flagrant arhitectura vechii case a Eminovicilor.

 

Cât era de corect? Cât era de drept față de memoria poetului?

 

”S-au făcut dezbateri publice, s-au consultat specialişti din domenii diferite şi cei mai mulţi au fost de acord că modificarea trebuia înlăturată. Cum majoritatea documentelor pledau pentru construirea unei case noi, copie fidelă a celei în care copilărise Mihai Eminescu, a început lucrul pentru noua clădire în anul 1976, prilej cu care au fost descoperite vestigii ale unei aşezări carpice, din secolele II-III e.n. O amforă, expusă o vreme şi în holul noului muzeu, stătea drept mărturie a acestei descoperiri”, confirmă și fostul director al Memorialului Ipotești.

 

Planul noii case, ce avea să respecte fundaţia veche, avea să fie  proiectat de un colectiv al Institutului de Arhitectură “lon Mincu” din Bucureşti.

 

Chiar fără a fi casa originală a familiei Eminovici, noua casă, cea pe care o vedem și astăzi la Ipotești, ”are meritul de a fi o copie după casa copilăriei lui Eminescu şi de a sugera atmosfera interioară şi funcţionalitatea fiecărei camere”.

 

(Actuala Casă Memorială de la Ipotești)

 

 

Surpriza din fundația casei

 

Așadar, în primăvara anului 1976, o echipă de arheologi, sub conducerea lui Paul Șadurschi, din componența căreia făcea parte și Octavian Liviu-Șovan, realiza un sondaj arheologic pentru dezvelirea temeliei vechii case de la Ipotești, în vederea reconstituirii cât mai fidele a casei copilăriei poetului Mihai Eminescu.

 

Nu mică le-a fost surpriza exploratorilor atunci când au descoperit resturile unei locuinţe dacice de suprafaţă, datând din sec. II-III e.n.

 

După realizarea sondajului arheologic a urmat a doua etapă. Astfel, din anul 1979, până în toamna anului următor, în curtea casei de la Ipotești au avut loc săpături pentru salvarea așezării dacice.

 

”Din aşezarea dacică au fost dezvelite total sau parţial cinci locuinţe şi două gropi cu resturi menajere. Una dintre locuinţe era îngropată în sol, fiind de tip semibordei, de formă rectangulară (3x4 m) şi adâncimea medie de 0,50 m de la nivelul antic de călcare. Celelalte patru erau locuinţe de suprafaţă, din nuiele şi lut”, a precizat, într-un material publicat în 2002 în revista Forum Cultural, dr. dr. Octavian-Liviu Şovan.

 

 

Amforă romană din aşezarea dacilor liberi

 

Cu ocazia primelor săpături, din 1976, arheologii au scos la suprafață chiar și fragmente dintr-o amforă romană. Dar nu avea să fie aceasta singura descoperire.

 

Un adevărat tezaur avea să iasă la lumină. Vase din ceramică lucrate cu mâna, dar și dintre cele lucrate la roată, din pastă fină cenușie. Chiar și un fragment dintr-o râșniță lucrată din rocă locală.

 

Însă un loc aparte, în inventarul așezării dacice, îl ocupa amfora romană, pe care apoi specialiștii din muzeu au reușit să o și restaureze.

 

 

Înaltă de 0,50 m, amfora fusese lucrată din pastă dură, nisipoasă, de culoare roz- gălbuie, cu urme de ardere secundară. Potrivit descrierii minuțioase rămasă de la același neobosit arheolog, ”amfora avea buza inelară, gâtul scurt, evazat spre bază, fundul inelar cilindric şi torţi ovoidale, cu nervură mediană exterioară”.

 

”Lucrată în ateliere din zona orientală a Imperiului, amfora descoperită la Ipoteşti probează, alături de altele, numeroase, descoperite pe teritoriul judeţului Botoşani, legăturile comerciale intense cu lumea romană. În ceea ce priveşte apartenenţa culturală şi etnică, toate elementele de care dispunem permit atribuirea aşezării de la Ipoteşti populaţiei dacice”, specifică arheologul Octavian-Liviu Şovan.

 

 

Mărturiile care refac istoria: de la monede la celebra ceramică de Birmingham

 

Nu doar aceste descoperiri au fost consemnate de către echipa de arheologi în timpul săpăturilor din anii 1976-1980.

 

Astfel, între materialele recoltate au existat și numeroase monede, între ele chiar și un exemplar din prima emisiune românească de la 1867. De asemenea, au fost scoase la lumină resturi de cahle şi vase de factură românească.

 

Un loc aparte l-a ocupat ceramica provenind din ateliere din centrul şi apusul Europei, arheologul dr. Octavian-Liviu Şovan amintind aici celebra ceramică de Birmingham, precum şi vase de îmbuteliat apa minerală.

 

Mai mult, adaugă specialistul, pe traseul uneia dintre secţiuni a fost descoperită şi o pivniţă, din aceeaşi perioadă – sec. XIX, sub actuala construcţie folosită pentru spectacole în aer liber.

 

 

O casetă și un ceas

 

Desigur, aceste descoperiri se adaugă obiectelor păstrate la suprafață, constituind astăzi adevărate valori patrimoniale menite să mențină vie memoria poetului botoșănean.

 

Puține, însă, chiar extrem de puține sunt obiectele care au aparținut direct lui Mihai Eminescu.

 

 

Amintim aici un ceas de aur şi un inel cu monograma poetului Mihai Eminescu (aflate astăzi la Casa Pogor din Iaşi), precum și o casetă de machiaj de pe vremea când Eminescu era sufleur în trupa Ştefaniei Tardiny (casetă aflată astăzi la Ipotești).

 

(Foto: Memorialul Mihai Eminescu)

 

”Povestea ajungerii acestei casete la Ipoteşti, am auzit-o chiar din gura colonelului Gh. Eminescu (fiul lui Matei, fratele lui Mihai, nota red.). Ea a fost păstrată de rudele tatălui său (din a doua căsătorie), aşa că, fiind în relaţii bune cu Augustin Z.N. Pop, colonelul îi recomandă caseta. Acesta o cumpără, apoi o vinde Muzeului din Botoşani, cu 25.000 lei. Astăzi, se află la Memorialul Ipoteşti, înregistrată la nr. de inventar 12.046”, lasă mărturie Valentin Coșereanu, fost director al Memorialului Ipotești.

 

Caseta, care face parte din categoria Tezaur a Patrimoniului Cultural Național, a aparţinut poetului Mihai Eminescu, fiind folosită în perioada 1866-1869, în peregrinările sale în compania trupelor teatrale.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store