Mare boier, a fost artizan al Unirii Principatelor, revoluționar pașoptist și, nu în ultimul rând, o personalitate marcantă a orașului.

A jucat un rol esenţial în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei şi, apoi, domnitor şi al Ţării Româneşti.

Mai mult, marele poet Vasile Alecsandri și botoșăneanul Pisoski au fost legați printr-o strânsă prietenie.

Un act de prietenie al “bardului de la Mircești” a fost un poem din 1878, care se intitulează “Moș Pisoi”, după cum era alintat boierul.

Istoricul Nicolae Iorga l-a caracterizat și el pe Nicolae Pisoski, în biografia sa, “O viață de om, așa cum a fost”, la capitolul copilăriei sale: „Spre casa cochetă a colonelului Pisoschi, fostul adjutant al lui Vodă-Cuza, răsărind arare cu marțialul lui barbișon alb pe terasă”.

Elena Cuza, soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în memoriile sale consemnează rolul important jucat în viaţa lui Cuza, de către colonel.

„Ca aghiotant, Pisoski l-a însoţit peste tot pe Cuza. Îl apăra de eventualele agresiuni, fiind mereu înarmat, îl apăra de scandaluri şi îi era şi prieten bun. Pisoski a fost genul de militar căruia îi plăcea să-şi facă datoria, nu să strălucească în lumina reflectoarelor“.

Legendele din Botoșani spun că  Pisoski chiar l-a ajutat pe domnitor să scape din mâinile călugărilor de la Vorona, care l-au închis în beciurile Mănăstirii.

„Se povesteşte că Vodă Cuza venise deghizat în negustor prin zona Voronei să se reculeagă prin pădurile liniştite. A adormit la umbra unui gorun. Stareţul, supărat că a intrat pe domeniile mănăstirii fără să ceară voie şi găzduire, a pus doi zdrahoni de călugări să-l ridice şi să-l închidă în beciurile mănăstirii. Luat prin surprindere, Cuza nu a putut riposta. Era cât pe ce să fie biciuit, după o noapte de stat în beci, dar a fost salvat de Colonel”, relatează maica Evghenia de la Mănăstirea Vorona.

De altfel, istoricii botoşăneni dau de înţeles că Pisoski a avut grijă şi ca patimile domnitorului - jocul de cărţi şi femeile frumoase, să nu-l compromită.

Personalitatea şi faptele lui Pisoski au atras laudele contemporanilor.

În ultimii ani ai vieții, colonelul  s-a reîntors la Botoşani, unde era zărit adesea, în fața casei sale. Este descris, de asemenea, de Nicolae Iorga ca fiind “un bărbat în vârstă, demn şi foarte prezentabil, care ieşea la balconaşul casei lui”.

Nicolae Pisoski  a decedat în anul 1888, la vârsta de 78 de ani, şi a fost înmormântat în cavoul Familiei Pisoski din Cimitirul Eternitatea.

Acesta  are un monument funerar deosebit de frumos, construit din marmură neagră de către “Sommer & Memger”,  din Viena şi are  încorporat în el importante simboluri masonice.

Casa sa, un adevărat monument arhitectural, este situată în centrul orașului,  vizavi de Muzeul Județean de Istorie, pe Pietonalul Unirii din Botoșani.

(Sursa: CNIPT Botoșani)

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: