Există cerere, dar nu există posturi
Într-o sală mică de curs, Marius, un tânăr zvelt, la vreo 26 de ani, explică tehnica injecțiilor. În timp ce vorbește cu stăpânire de sine, pregătește seringa și agită lichidul dintr-o sticluță de Penicilină. Halatul alb îi cade de pe umeri, dar pacientul este pe primul loc și aproape îl lasă să cadă. Ceilalți 10-15 elevi din sală, îl privesc pe Marius, fiecare repetând în gând lecția pe care au învățat-o deja ca pe o rugăciune.
„Sunt tehnici de bază, toți trebuie să le știe. Noi aici le-am oferit toate condițiile și cine este interesat, participă, se interesează de voluntariat”, spune
Mirela Andrici, director al Școlii Postliceale „Enescu Longinus” din Botoșani.
Ceea ce o preocupă pe șefa instituției este că, după ce pleacă de pe băncile școlii, absolvenții nu prea au unde să se angajeze. Variante nu sunt foarte multe. Așa că majoritatea aleg să plece în străinătate. Asta cu toate că cei mai mulți dintre ei se pierd în alte meserii. Dar „aceștia sunt cei care nu și-au dorit cu adevărat meseria asta”, spune doamna Mirela.
„Mai sunt și care au terminat și au plecat în afară. Au și aici șanse, dar sunt mici. Asta pentru că, deși țipă spitalul că nu sunt asistente și nu există personal, nici nu dau drumul la angajări”, mai spune coordonatorul școlii.
Și cerere este, tot mai mare de la an la an. Deși, citând cifrele, anul acesta s-au înscris mai puțini decât în anul precedent. Dacă pentru perioada 2013-2014, s-au prezentat la cursuri
425 de elevi, în 2014-2015, și-au arătat interesul doar 388.
Profilul medical, căutat de elevi
Ca profil, școlile sunt căutate, spune directorul școlii.
„Eu le-am explicat copiilor de clasa a XII-a că nu trebuie neapărat să urmeze o școală practică cu profil sanitar. Poate nu le place, nu toată lumea poate să lucreze cu un om bolnav de cancer, să intre într-o sală de operații. Asistența medicală este o meserie pe care o ai pe viață. Ca asistent, mergi și într-o comună, la țară, indiferent unde, oameni bolnavi vor fi tot timpul. Farmaciile vor rezista pe piață. Eu zic că e o calificare foarte bună”, explică doamna
Mirela.
Doar că depinde de șansa fiecăruia, spune aceasta. Cei care își dau interesul și se implică în programe de voluntariat, au cele mai multe șanse de angajare.
„Noi i-am încurajat să meargă la voluntariat, spre exemplu, avem o fată care s-a angajat la RMN, a fost observată în perioada de voluntariat la Neurologie. Acolo au văzut că e descurcăreață și când s-a eliberat un post, au luat-o direct. La noi sunt mulți care fac voluntariat cu contract, și acolo mai mult aprofundezi, se creează și o legătură între voluntar și medic”.
Elevii sunt observați și la
Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) a Spitalului „Mavromati”, unde, spune coordonatorul secției,
Petre Rădăuceanu, este nevoie totuși de o perioadă mai îndelungată de voluntariat, din cauza profilului.
„
O parte dintre ei sunt foarte buni, din câte mi-au spus și colegii, sunt serioși, interesați să acumuleze din cunoștințele a ceea ce reprezintă medicina de urgență. Bineînțeles, ei pot lucra în serviciul nostru, dar ar trebui să aibă o perioadă de lucru numai medicină de urgență. Asta pentru că avem un număr mare de pacienți, este mult mai dificil pentru noi să îi învățăm”, a spus
medicul Petre Rădăuceanu.
Totodată, acesta a mai precizat că viitorilor asistenți medicali nu trebuie să le lipsească noțiunile de urgență dintre cele mai importante și insistă că „practica este mama învățăturii”.
De aceeași părere este și Marius, care acum face voluntariat la
Secția de Chirurgie Generală de la Spitalul Județean. Este conștient, ca mulți alții, de altfel, că fără această perioadă, nu s-ar putea angaja după absolvire, chiar dacă a făcut o injecție ca la carte manechinului inert, pacient ascultător.
Cristina BABII
[[galerie-foto]]
CITEȘTE:
Spitalul Mavromati angajează asistent medical
