Primarul comunei a ajutat și el la renovarea unității de învățământ.
Dimăcheni este una dintre cele mai sărace comune din România. Timp de două decenii, localnicii au trăit ca în Evul Mediu, fără apă, canalizare și asfalt. Chiar și școala avea toalete în curte, din anii ‘60. În ultimii doi ani, comuna își revine la viață cu ajutorul milioanelor de euro investiți.
Comuna Dimăcheni, din județul Botoșani, este formată din trei sate cu doar 1.300 de suflete. Situată în mijlocul unei câmpii arse de soare sau de vânt, localitatea a fost mai mereu un pol al sărăciei în nordul Moldovei. Pe teritoriul comunei nu-și avea sediul niciun agent economic iar localnicii trăiau doar din agricultură de subzistență. În sat nu au fost niciodată rețele de apă și canalizare, iar majoritatea ulițelor erau cel mult pietruite și se transformau în adevărate mlaștini atunci când ploua.
Școala din localitate, deși învață acolo 200 de preșcolari și școlari, nu a fost reabilitată de cel puțin trei decenii. Comuna a ajuns celebră la nivel național fiindcă elevii erau obligați să meargă la niște toalete de coșmar de prin anii ‘60, un fel de „găuri” insalubre, în curte. Singurul loc cât de cât civilizat era Primăria Dimăcheni, potrivit Adevărul.ro
Din 2004 și până în 2020, localitatea a avut același primar social-democrat. Localnicii au suferit cel mai mult din cauza lipsei apei, seceta făcând ravagii în timpul verii.
„Cel mai greu era pentru vite. Și așa suntem amărâți, dacă mai rămânem și fără apă este dezastru. Că în rest nu avem nimic. Nici canalizare, nici drumuri, nici nimic. Suntem la capătul lumii. Nici măcar magazine nu prea sunt”,
mărturisește o localnică trecută de 50 de ani.
O altă problemă o reprezenta școala.
„Ne era și teamă să nu se înece copiii la bude acolo. Niște găuri în pământ și-atât! Mai ales de ăștia mici ne era frică să nu cadă”,
spune un alt sătean.
Oamenii au fost revoltați și de faptul că sediul primăriei beneficia de tot ce era necesar, în timp ce școala nu avea nici măcar gard.
„La Primărie erau și bucătărie și WC-uri frumoase. Și copiii noștri mergeau la gaură, în curte”,
spune o femeie cu doi copii.
Sătui de sărăcie, localnicii au „schimbat macazul”, iar la alegerile din 2020 au votat un alt primar, Marinel Moruz, un fermier de 37 de ani, din comună. În plus, oamenii au început să-și facă singuri ceea ce aveau nevoie. Un exemplu este reabilitarea școlii din comună.
Au fost refăcute toate interioarele, inclusiv toaletele vechi. Oamenii au lucrat în echipe, cât timp putea fiecare. Cinci dintre localnici, care primeau ajutor social în baza Legii 416, au lucrat zilnic, iar ceilalți în funcție de cât le permitea timpul liber.
Autoritățile locale au accesat și fonduri europene guvernamentale pentru a realizarea rețelei de apă și canalizare în comună, dar și a altor lucrări de modernizare a școlii, inclusiv realizarea unui teren de sport modern, din fonduri proprii, în condițiile în care, pentru prima dată în istoria comunei, există un excedent financiar care va fi reinvestit în lucrări edilitare.
„Anul trecut, am avut un excedent de 830.000 lei, bani pe care i-am oprit pentru cofinanțare în cazul în care apar noi proiecte. Pe Anghel Saligny am avut depuse trei proiecte, dar ne-au aprobat doar două. Am prins proiect de realizare a aducțiunii de apă, tot Dimăcheniul și Mateieni. Pentru apă, valoarea este de aproximativ zece milioane de lei, iar pentru canalizare, cel de-al doilea proiect aprobat, opt milioane de lei”,
a precizat Marinel Moruz, primarul din Dimăcheni.
Un lucru este cert, acum, școala din Dimăcheni arată ca nouă. Primăria a cheltuit doar 65.000 de lei, prețul aferent materialelor, scutind sumele uriașe cu manopera și toate procedurile aferente.
