Ajuns la 50 de ani, unul dintre cei mai renumiţi regizori ai României continuă să fie marcat de o amintire din copilărie. A locuit şi trăieşte la Bucureşti, însă când era elev venea prin vacanţe la bunicii din Botoşani.
Cristi Puiu (foto lângă copil) a relatat într-un interviu pentru HotNews că la şapte ani, în cartierul Tulbureni, a ucis un pui de raţă, experienţă care l-a traumatizat, iar de atunci s-a tot întâlnit cu moartea.
“Sunt şi acum traumatizat de asta. Lumea în jur e într-o chestie, e normal, aia e, aia e. Odată la Tulbureni, m-a pus tanti Nuţa să tai un pui de raţă şi mi-a dat un cuţit, nu era de bucătarie, era un cuţit de serviciu, care nu taie de obicei. Şi am chinuit puiul ăla de raţă, n-am reuşit să-i tai gâtul, m-a luat plânsul. Plângeam eu, plângea şi frate-miu. Aveam şapte ani şi nu reuşeam. Am schimbat cuţitul şi l-am omorât, dar n-am putut să-l mănânc”,
Cristi Puiu, regizor.
Regizorul unor firme precum “Marfa şi banii”, “Moartea domnului Lăzărescu” şi “Sieranevada” era în copilărie foarte zburdalnic.
“Îmi amintesc că mergeam la bunica la Botoşani, unde erau foarte multe găini, ne jucam cu ele, le dădeam de mâncare, mie-mi plăcea o găină, soră-mii altă găină, lu’ frate-miu alta. Le dădusem porecle. Alergam găinile alea, erau foarte funny şi înduioşătoare, oricât de tâmpit ar părea ca sună”,
Cristi Puiu, regizor.
“Moartea domnului Lăzărescu” a primit în 2007 premiul “Un certain regard”la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes.