Astăzi, rețelele de socializare sunt inundate de reclamă politică plătită. Că Facebook, Google și Instagram nu știu că în România este ilegal să mai difuzezi publicitate electorală, iar pe candidații care știu îi doare la bască.

Aceeași schemă cu ”uitatul” bannerelor și mesh-urilor după data la care trebuiau să fie date jos că ”oricum, mai mult decât o amendă nu ne pot da”.

Am primit deja două telefoane plus una bucată SMS în care, sub masca unui așa zis sondaj, mi se sugera cu cine să votez. La capătul celălalt al firului invizibil erau niște tinere interesate de viitorul județului. Atât de interesate încât încercau să mă determine cu cine să votez. 

Totul la nivel anonim, bineînțeles. 

Tot așa cum anonimă a fost cea mai mare parte a acestei campanii electorale în care ura autentică și răutatea extremă au înlocuit dezbaterile despre proiecte și programe de guvernare locale. 

Au fost tone de lături deversate pe internet de pe conturi false de către echipele  unor candidați care la nivel oficial militau pentru o campanie curată. 

Materiale video și poze trucate rostogolite apoi la nesfârșit de ”oameni total dezinteresați”. 

Și în același timp plătite pentru promovare. Care promovare nu poate fi făcută fără un cont, card bancar, care trebuie să aibă scris pe el un nume, fie de firmă, fie de persoană fizică. Deci autorii tuturor acestor falsuri ar putea fi depistați foarte ușor. 

Dar nu pare vreo autoritate să fie cu adevărat interesată de asta. Prioritățile sunt mereu altele. 

Autorii nu au făcut de capul lor lucrurile astea, au fost strategii bine puse la punct de către candidați (unii aflați deja în funcții înalte, alții disperați să ajungă sau să revină acolo) și de șefi de campanie.

  
Doar imaginați-vă de ce sunt în stare acești oameni în fruntea unor instituții dacă se dedau la astfel de tehnici înaintea alegerilor…