(P) Termoizolarea este un proces complex care implică izolarea clădirii cu diverse materiale pentru a îmbunătăți eficiența energetică și a crea un mediu confortabil în interior. Dacă dorești să înțelegi mai bine procesul de termoizolare, această serie de întrebări frecvente oferă o bază solidă pentru a lua decizii informate.
Sursa: Shutterstock
Termoizolarea previne formarea condensului în casă prin menținerea diferenței de temperatură între interior și exterior sub control. Cu toate acestea, montarea incorectă a materialului izolant poate duce la formarea condensului.
Diferențele de temperatură și umiditate pot crea un efect de barieră, prin care vaporii de apă nu pot trece și, în schimb, se pot condensa pe suprafețele reci ale peretelui. Acest lucru poate favoriza dezvoltarea mucegaiului și deteriorarea structurii clădirii.
Este important să alegi materialul de izolare adecvat și să te asiguri că este instalat corespunzător pentru a preveni aceste probleme. De asemenea, este necesar să menții și o ventilație adecvată în interior.
Izolarea termică a locuinței contribuie semnificativ la reducerea zgomotelor neplăcute. Materialele poroase sau fibroase, precum spuma poliuretanică, sunt recunoscute pentru capacitatea lor de a absorbi undele sonore.
Pe lângă materialul din care este realizată izolația termică, și configurația pereților joacă un rol esențial în atenuarea zgomotelor. Izolarea termică poate fi montată atât în pereții interiori, cât și în cei exteriori ai casei. În ambele cazuri, aceasta poate contribui la crearea unui „buffer” care atenuează zgomotele externe. În cazul pereților interiori, izolarea termică poate diminua considerabil zgomotele provenite din interiorul locuinței.
Gradul de izolare acustică diferă însă în funcție de materialul izolator și de amplasarea acestuia. Astfel, pentru o izolație ce ține de acustică izolează cu vată de sticlă pardoseala, cu vată minerală și gips-carton, tavanul, iar pereții exteriori cu vată bazaltică. Pentru pereții interiori, cea mai bună opțiune este vata minerală.
Conductivitatea termică (λ) este esențială în performanța izolației termice, funcționând ca o măsură a capacității materialelor de a transmite căldura. Un coeficient mai mic de conductivitate termică indică o izolație mai eficientă, întrucât materialul permite trecerea unei cantități mai mici de căldură. Acest lucru sugerează că un material cu o conductivitate termică mai mică va fi mai eficient în reținerea căldurii în interiorul unei clădiri.
Diferite materiale au diferiți coeficienți λ. De exemplu, spuma poliuretanică celulă închisă are un coeficient de conductivitate termică mai mic decât vata minerală, cu o valoare de 0,021W/mK față de 0,032 W/mK, respectiv. Polistirenul expandat, un material adesea utilizat în izolarea clădirilor, are cel mai mare coeficient de conductivitate termică, situându-se între 0,40 și 0,45 W/mK. Toate sunt materiale de izolare acceptabile, ținând cont și de specificațiile proiectului.
Izolarea termică a casei poate avea un impact semnificativ asupra costurilor energetice. Aceasta poate reduce cheltuielile cu încălzirea și răcirea, prevenind pierderea de căldură în timpul iernii și pătrunderea acesteia în timpul verii.
Pe lângă economiile pe termen scurt, izolarea termică poate îmbunătăți și eficiența energetică a casei pe termen lung. Prin reducerea nevoii de a folosi aparatul de încălzire sau aerul condiționat pentru a regla temperatura, se reduce consumul de energie. Acest lucru poate duce la o scădere a facturilor la energie și poate contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Este important să se acorzi o atenție deosebită modului în care materialele sunt instalate, pentru a asigura eficiența maximă. Asta înseamnă să te asiguri că se respectă cu strictețe instrucțiunile producătorului în ceea ce privește pregătirea suprafeței suport, montarea corectă a materialelor și utilizarea cantității adecvate de adeziv.
Durabilitatea izolației termice poate varia considerabil în funcție de o serie de factori, cel mai important fiind materialul folosit. De exemplu, vata de sticlă și cea bazaltică, în condiții normale, își pot menține calitatea chiar și după 50 de ani de la montare. Acest lucru se întâmplă datorită proprietăților acestor materiale de a rezista la variații de temperatură, umiditate și presiune mecanică. Atât polistirenul extrudat, cât și expandat și grafitat pot depăși 50-60 de ani de utilizare, dacă nu sunt supuse la șocuri mecanice sau expunere directă la razele UV. În cazul spumei poliuretanice, durabilitatea acesteia poate fi menținută pentru aceeași perioadă, cu condiția să nu fie expusă constant la temperaturi reci.
Totuși, trebuie să fie subliniat că, în timp, chiar și cea mai bună izolație termică poate începe să-și piardă eficiența. Acest fenomen poate fi cauzat de o serie de factori, cum ar fi degradarea materialului, schimbările în structura clădirii sau în mediul înconjurător. Pentru a preveni aceste probleme, este esențială evaluarea periodică a performanței izolației și înlocuirea acesteia atunci când este necesar.
Termoizolarea aduce beneficii semnificative, inclusiv economisirea de bani pe termen lung, îmbunătățirea confortului și reducerea zgomotelor neplăcute. Este un pas esențial pentru a crea un mediu de locuit mai sustenabil și eficient energetic. Pentru a obține cele mai bune rezultate în proiectul de termoizolare, îți recomandăm să consulți experți în construcții sau specialiști în eficiența energetică.
