Sunt siderat de ceea ce se întâmplă în Spitalul Județean Mavromati din Botoșani. În timpul pandemiei am susținut cu importante donații unitățile spitalicești. Chiar de atunci am observat cum se face un management cu "pumnul în gură" celor care spuneau cu subiect și predicat că magaziile spitalelor erau goale, chiar dacă oficial se prezentau fix niște neadevăruri. Încă din timpul pandemiei am militat pentru angajații din sistemul de sănătate. Pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și mai ales pentru salarii decente ca aceștia să nu mai plece din țară.

Au obținut salarii care depășesc valoarea salariului mediu, doctorii au salarii care le asigură un trai mai mult decât decent, în condițiile in care cei mai mulți își rotunjesc salariile cu venituri din mediul privat. În mediul privat trebui sa precizez că niciunul nu își permite aroganțe. De ce? Pentru că mediul privat este mediul în care primează profesionalismul și nu aroganța, indolența, superioritatea și infatuarea cu care ne-am obișnuit. 

Voi începe prin a transmite sincere condoleanțe familiei îndurerate și Dumnezeu să le dea putere să meargă mai departe. Vă asigur că voi fi alături de această familie și îi voi ajuta cu tot ce îmi stă în putință împreună cu alți oameni cu sufletul mare ca acești copilași să treacă mai ușor peste încercarile vieții. 

Ceea ce s-a întâmplat la Spitalul Județean Mavromati din Botoșani este rezultatul consecințelor incapacității oamenilor politici din administrația publică care se încăpățânează să își pună neamurile, cunoștințele și toți șomerii in funcții cheie în instituțiile statului fără să urmeze cursul normal al ocupării acestor funcții prin concurs. 

 Oare politicienii actuali au curaj să se pozeze cu copiii familiei distruse de politica partidului care conduce acest spital? Cum puteți domnilor doctori să dormiți noaptea după ce ați citit mesajele de implorare a mămicii Alexandra, care implora pentru viața ei. Oare cei cu putere de decizie cum puteți dormi când 3 copilași nu au capacitatea să înțeleagă de ce mămica lor nu se mai întoarce acasă și noua ei casa este acum cerul și îngerașii sunt copilașii ei?

Aveți calitatea să înțelegeți că acești copilași nu mai au cui sa îi spună „mami”, că mami nu ii mai poate strânge în brațe, că mami nu mai poate să se joace cu ei și nu îi mai poate săruta și înveli de noapte bună? Că mami a avut nenorocul să vină cu salvarea în spitalul cu un manager incompetent care știe și nu pricepe ce înseamnă cum se conduce un spital... Oare organele competente vor lua măsuri? Oare se va întâmpla ceva după această nenorocire? Oare se va schimba ceva?

(comunicat Cătălin Silegeanu)