Este unică și se află la Botoșani, în patrimoniul Muzeului Județean Botoșani, fiind realizată acum 6.500 de ani şi descoperită întâmplător în 1964: Venus de Drăguşeni. După 1989, statueta a devenit regina expoziţiilor de arheologie şi istorie veche din străinătate și a fascinat publicul de pe trei continente.
În anul 1964, pe dealurile din jurul localităţii botoşănene Drăguşeni, un grup de copii a găsit în brazda întoarsă de plug un idol de lut, cu incizii de o măiestrie rară. Copiii au prezentat statueta profesorului lor de istorie, Artur Crâşmaru, un împătimit al arheologiei, iar acesta şi-a dat seama că are în faţă o zeiţă; era, în fapt, un simbol al fertilităţii şi fecundităţii din cadrul culturii Cucuteni.
Statueta antropomorfă Venus de Drăguşeni redă esenţializat un corp feminin. Este modelată din pastă fină, arsă oxidant, şi face parte din grupul statuetelor de dimensiuni mari. Are capul circular cu doi lobi laterali, împărţit în două printr-o creastă ce reprezintă nasul. Gâtul este lung, puternic, braţele sunt redate prin amorse rotunjite, puţin ridicate în sus. Corpul este zvelt, armonios proporţionat, abdomenul uşor bombat, spatele drept. Talia este subliniată prin modelare, fesele proeminente, şoldurile arcuite. Picioarele unite sunt demarcate printr-o uşoară şănţuire ce se termină într-un vârf comun, rotunjit. Este decorată pe întreaga suprafaţă prin incizii ce formează motive romboidale pe corp, triunghiuri pe coapse şi picioare, şi spirale îmbucate pe ombilicul. Zona inghinală până deasupra ombilicului e marcată prin incizii ceva mai adânci, ce ar putea sugera triunghiul sexual sau un obiect de port.
Piesa frumos proporţionată, elegantă, constitue reprezentarea unei femei ajunsă la maturitate. O copie a statuetei se află la Muzeul Popoarelor din Mexic. Datorită valorii sale istorice şi artistice, Venus de Drăguşeni a fost clasată în categoria Tezaur şi a participat la numeroase expoziţii internaţionale dedicate neoliticului românesc: în S.U.A., Marea Britanie, Grecia şi China. La New York şi la Oxford a fost simbolul celor două expoziţii.
În anul 1955, câțiva colecţionari pasionaţi din Botoșani au reuşit să pună bazele unui muzeu raional cu două secţii: una cu profil arheologic şi alta de ştiinţele naturii, muzeu situat pe Calea Naţională la nr. 251. În 1965, instituţia a devenit muzeu orăşenesc, iar în 1968, odată cu noua împărţire administrativă, s-a transformat în Muzeu Judeţean. În 1975, datorită unei conjuncturi favorabile, clădirea fostei Prefecturi a judeţului, construită după planurile arhitectului Petre Antonescu, a devenit sediul Muzeului Judeţean Botoşani. Noul spaţiu a fost adaptat unei expoziţii de bază ce punea în valoare mult mai bine istoria locală şi patrimoniul existent, permiţând dezvoltarea şi diversificarea colecţiilor.
Patrimoniul Muzeului Județean Botoșani este deosebit de vast. Doar colecţia de arheologie cuprinde în prezent un număr de cca 19.500 piese. Epoca modernă este ilustrată prin obiecte, documente ce amintesc de contribuţia botoşănenilor la episoade istorice importante şi de titanii culturii române: Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu, ce s-au născut în acest spaţiu geografic. Valoarea patrimoniului Muzeului Judeţean Botoşani este probată de participarea la expoziţiile internaţionale din Europa şi S.U.A. a unor piese aparţinând culturii Cucuteni şi culturii Sântana de Mureş din colecţia de arheologie; piesele trimise la expoziţii au fost considerate deosebit de interesante şi originale, ilustrând bogăţia de vestigii arheologice şi istorice din această parte a României.
[[galerie-foto]]
