Tragedia de la Huțani, după 42 de ani, a devenit subiectul unei cărți-document grație demersului jurnalistic al ziarului Botoșăneanul, prin cei doi autori: Gabriela Erdic și Sergiu Bălășcău.

Miercuri, 29 iunie 2022, în ziua în care s-au împlinit 42 de ani de la teribilul accident, în Sala Eminescu a Hotelului Rapsodia a fost lansat volumul ”Tragedia de la Huțani – cel mai mare accident rutier din istoria României”, singura carte scrisă despre cea mai mare nenorocire petrecută vreodată pe o șosea a țării.

O carte - document

Aproape un an de documentare, de interviuri, de drumuri și emoții. Jurnaliștii Gabriela Erdic și Sergiu Bălășcău au refăcut firul evenimentelor, au intrat în posesia unor acte importante și au cules mărturiile cutremurătoare ale unor supraviețuitori, martori, anchetatori.

Un demers jurnalistic, spuneam, menit să redea societăţii un adevăr bine ascuns de sistemul comunist, care nu concepea ca într-un timp al mărețelor realizări socialiste se pot petrece tragedii, pot muri zeci de oameni din pricina unui cauciuc nou, dar reșapat.  

O muncă titanică, dar cu rezultate excepționale. Rareori se întâmplă ca, după mai bine de 40 de ani, să poată fi scoase la iveală mărturiile unei asemenea tragedii. Vorbim, din nou facem precizarea, despre un eveniment rutier mușamalizat de comuniști, despre o tragedie al cărei dosar juridic a fost topit, despre un accident ”închis” și astăzi cu cheia în arhivele prăfuite ale unei instituții.

Gabriela Erdic a dat măsura răbdării. Într-o astfel de angajare profesională, cea mai mare provocare este aceea de a nu renunța, în ciuda tuturor fundăturilor. Sergiu Bălășcău a trăit momente unice în viața de jurnalist atunci când – în urma unor insistențe susținute – a fost lăsat să vadă dosarul de vreo 60 de pagini de la ITM doar 20 de minute, sub pază strictă și fără posibilitatea de a prelua informațiile atât de folositoare anchetei.

Împreună și separat au format o echipă sudată, s-au completat și au reușit să contureze un produs jurnalistic de excepție: povestea celui mai grav accident rutier din România.

Cartea ”Tragedia de la Huțani – cel mai mare accident din istoria României” este un document. Însă ea înseamnă în primul rând emoție. Fiecare pagină reprezintă o lecție de viață, pentru că - dincolo de statistici, de date tehnice, de concluzii – ea vorbește despre oameni. Unii au murit copii, alții la vârsta primilor fiori ai dragostei. Au pierit sub ape mirese și miri, mame și copiii lor, bărbați în uniformă militară, bunici și alții, neștiuți poate nici astăzi de nimeni. Pentru că, nici la 42 de ani de la tragedie, nimeni nu spune cu exactitate numărul victimelor.

Miercuri, în fața numerosului public din Sala Eminescu, pentru prima dată după 42 de ani au stat din nou alături supraviețuitorii și salvatorii. Margareta Hergheligiu și Virginia Varvarei au fost împreună în Autobuzul Morții și niciodată, până acum, nu s-au privit în ochi. Alături de ele, Gheorghe Podariu. Salvatorul care, ceasuri întregi, a intrat în balta mocirloasă și a scos oameni. Unii morți, alții – mult mai puțini – vii. Un om căruia sistemul comunist nu i-a recunoscut niciodată meritele.

Miercuri seara, pentru prima dată după 42 de ani, Gheorghe Podariu a fost aplaudat în picioare. Aceiași peste 150 de oameni prezenți la lansarea cărții s-au ridicat din nou în picioare, în memoria celor decedați.

Sergiu Bălășcău, fondatorul publicației Botoșăneanul alături de colega sa Gabriela Erdic și co-autor al cărții Tragediei de la Huțani, a precizat că ziua lansării a fost special aleasă pentru a fi și una a comemorării.

”Vă spun bine ați venit în zi de mare sărbătoare. Ne-am dorit foarte mult să ne vedem astăzi cu toții aici, pentru că pe 29 iunie 1980, exact de Sfinții Petru și Pavel, a avut loc cel mai grav accident din România. Am ținut să lansăm această carte în ziua în care se împlinesc 42 de ani de la acea nenorocire. Este și până în ziua de astăzi cel mai mare accident rutier din România, nu a mai existat până atunci și nici de atunci un eveniment rutier în care să fi murit un număr atât de mare de oameni. Am constatat în tot acest an de documentare că acest accident a fost ascuns și atunci, dar este ascuns și în ziua de astăzi”,

Sergiu Bălășcău, co-autor ”Tragedia de la Huțani – cel mai mare accident rutier din istoria României”

Invitații speciali ai serii au fost prezentați publicului prezent. Virginia Varvarei, Margareta Hergheligiu, cele două supraviețuitoare, Gheorghe Podariu, ”eroul nerecunoscut, căci accidentul fiind trecut sub tăcere de regimul comunist, nu se puteau recunoaște meritele unui om care a salvat șase oameni în acea zi și a adus la suprafață alte persoane care și-au pierdut viața”.

Comisar-șef în rezervă Dumitru Zmău, ”care ne-a ajutat foarte mult în desfășurarea anchetei”, Raluca Rogojină, producător și realizator al emisiunii ”Adevăruri despre trecut” de la Televiziunea Română. ”Amintim că Botoșăneanul și Televiziunea Română au reușit să facă un film documentar care a fost difuzat acum două săptămâni la televiziunea națională”. 

”Sunt oameni providențiali, pe lângă care treci zilnic pe stradă...”

Raluca Rogojină a impresionat audiența printr-un discurs care a adus în prim-plan, încă o dată, urmările tragediei din urmă cu 42 de ani, dar și imaginea celor care nu mai sunt astăzi printre noi: în special mame și prunci.

”Sunt extrem de impresionată pentru colegii mei, să văd că a avut un impact atât de mare demersul lor jurnalistic. Vă rog pentru început să ne gândim o secundă sau două la nişte nume ale unor persoane pe care nu le-am cunoscut niciunul dintre noi: Angela avea 20 de ani, Victoraș avea 6 ani, Viorica avea 24 de ani și fiica ei, Maria, avea 3 ani. Alin avea 6 ani. Sunt doar câțiva dintre cei 50 de oameni care au murit în tragedia de la Huțani, au dat tribut viețile lor pentru cangrenele unui sistem bolnav, cum a fost cel comunist, și pe care îi rememorăm astăzi. Cred că de asta ne-am adunat azi aici, dincolo de demersul jurnalistic al colegilor de la Botoșăneanul. Este o comemorare evenimentul la care ne aflăm astăzi și este și un omagiu adus supraviețuitorilor, pentru că drama aceasta le-a marcat viața fundamental. Este un eveniment și în cinstea celor care au participat ca salvatori”,

Raluca Rogojină, producător și realizator TVR

Gheorghe Podariu, salvatorul de la Huțani, a fost aplaudat în picioare, secunde în șir. Chipul senin al bărbatului a stârnit emoție și, dincolo de toate, a arătat celor prezenți că bunătatea și generozitatea sunt fapte care nu rămân niciodată nerăsplătite. Chiar dacă gestul minim de recunoaștere vine după patru decenii...

”Aș vrea să mai amintesc un nume care nu are nicio legătură cu accidentul de la Huțani, are legătură cu ziua de astăzi, Sfinții Petru și Pavel. Este vorba despre un botoșănean din comuna Vlăsinești, satul Sârbi, Petre era numele lui. A murit în urmă cu 33 de ani, omorât în bătaie, în plin câmp. Era plin de oameni, era perioada recoltei și nimeni nu s-a băgat să-l salveze. Era bunicul meu matern. Invariabil, în dimineața acestei zile m-am gândit la el. Și m-am mai gândit la un om care este prezent astăzi alături de noi. Este domnul Podariu. Și am convingerea fermă că dacă un astfel de om se afla în acel an în satul Sârbi, bunicul meu ar fi fost în viață. Sunt oameni providențiali, oameni pe lângă care trecem pe stradă și habar nu avem ce se ascunde în spatele lor. A scos din mlaștina aceea zeci de oameni. A stat în apa rece ca gheața de la două și jumătate până la zece seara. Avea acasă trei copii. A venit soția la el, i-a amintit de cei trei copii, despre faptul că trebuie să se gândească mai întâi la el. A continuat însă să îi scoată pe decedați, s-a și îmbolnăvit, a stat șase luni în spital, are boli care îl afectează și astăzi. Mi-aș dori din tot sufletul ca, după 42 de ani, să îi oferim un mic omagiu pentru ceea ce a făcut atunci. Era un simplu om care, așa a simți el atunci, din pur simț civic. Mi-aș dori să ne ridicăm cu toții și să-l aplaudăm”,

Raluca Rogojină, producător și realizator TVR

Margareta Hergheligiu, supraviețuitoare. Femeie dârză, care poartă însă în spate povestea cumplitei tragedii. O tragedie care i-a schimbat complet viața.

”Am fiori de fiecare dată când îmi amintesc. M-am salvat, am ieșit afară și îmi spuneam: Doamne, să pot face ceva pentru oamenii aceștia. Printre primii am ajuns la spital, am salvat poate și eu fata aceea cu care am ajuns la spital. Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a salvat, am regrete pentru cei care au murit. Sunt imagini în memoria mea care nu se pot șterge niciodată. Să aveți grijă de dvs., de drumurile pe care mergeți, să conduceți cu grijă și cu atenție”,

Margareta Hergheligiu, supraviețuitoare

Vocea caldă a Virginiei Varvarei a adâncit parcă și mai tare tăcerea unei săli încremenită de emoție. Scoasă din apă, aruncată într-o basculantă printre trupurile celor morți, a ajuns în curtea Spitalului Județean din Botoșani. A dat semne de revenire la viață atunci când pompierii au prins a spăla cu furtunul cadavrele scoase din mâlul de la Huțani.

”Faptul că am fost salvată la spital a fost pentru ca fetița mea să aibă zile. A fost o secundă! Viața este o secundă și ca să ne salvăm și să salvăm trebuie să fim curajoși și lucizi. E foarte greu! Am fost foarte tristă. În fața spitalului erau aliniate zeci de sicrie. Veneau să-și ia copiii, părinții, tații. Dumnezeu e mare și ne salvează dacă sufletul nostru este curat”,

Virginia Varvarei, supraviețuitoare

Gheorghe Podariu nu este nici până astăzi măcar cetățean de onoare al comunei Vlădeni. Nimeni nu i-a recunoscut meritele, nimeni nu i-a admirat curajul. Simplitatea și modestia, curajul și forța sufletească fac din el un erou, un exemplu pentru întreaga comunitate. Însă nimeni, niciodată, nu i-a spus aceste lucruri, nimeni nu i-a mulțumit. Până miercuri, 29 iunie 2022.  

”Eu țin să mulțumesc echipei. Dosarul acela dat la dos, să vină cineva să îl scoată la iveală, eu nu am crezut. Această echipă e prea puternică! Mulțumesc foarte frumos. Eu nu am făcut fapta pentru ceva, ci pentru că pot să fac asta. Sunt un înotător foarte bun, am salvat mai mulți oameni. Mulțumesc încă o dată la echipa asta atât de puternică. Multă sănătate!”,

Gheorghe Podariu, salvator

”Nu este un simplu demers jurnalistic, ci un recurs la morală”

Comisar-șef în rezervă Dumitru Zmău. S-a zbătut în această perioadă alături de cei doi jurnaliști pentru a găsi supraviețuitori, pentru a-i pune în legătură cu oameni care au investigat atunci cazul tragediei de la Huțani.

”Mă găsesc și eu vinovat”, a început Dumitru Zmău.

”Atunci începeam cariera de ofițer, intrasem în Academia de Poliție. Mai sunt multe evenimente pe care domnișoara Rogojină și echipa Botoșăneanul le va avea în vedere, în 35 de ani de carieră am participat la multe anchete, tragedii. Mă simt cumva și eu vinovat că acel regim, care nu a scos în evidență accidentul, nu a făcut un act de dreptate pentru oamenii care au murit acolo”,

Comisar-șef în rezervă Dumitru Zmău

Liviu Andronic era pompier militar pe 29 iunie 1980. A răspuns demersului jurnalistic și a oferit informații importante despre modul în care s-a acționat în acea zi.

”Aș vrea să spun că din primul moment am salutat acest demers jurnalistic, mi s-a părut un demers jurnalistic venit destul de târziu, dar din partea unor oameni cărora le-a păsat de ceea ce s-a întâmplat atunci. Mi-am dat seama că de fapt acesta nu este simplu demers jurnalistic, ci un recurs la morală. Pentru că noi, cei care am participat acolo, am vrut să trecem acele momente teribile în uitare, am vrut să uităm ce s-a întâmplat. Nu știu dacă acest lucru a fost corect. Dar iată că lumea este interesată de ce s-a întâmplat, iar cei care am fost acolo trebuie să sprijinim această echipă jurnalistică pentru a definitiva acest dosar”,

Liviu Andronic, fost pompier militar

Jurnalist cu câteva decenii în spate, Traian Apetrei a confirmat în fața publicului prezent miercuri la lansare: nu s-a scris despre accidentul de la Huțani în presa vremii.

”Ne-am ridicat în picioare, pentru o clipă, prețuind calitatea vieții. Vă sugerez să ne ridicăm în picioare pentru cei 48 de oameni care au murit, să ne gândim la memoria lor, să prețuim sacrificiul lor. Vă sugerez să privim acest moment din unghiul a ceea se s-a petrecut atunci. De ce nu am scris? Pentru că sistemul percepea ca o scădere de proporții”,

Traian Apetrei, jurnalist

”Am fost sceptic la început”

Sergiu Bălășcău a mărturisit că nu a crezut de la început că acest demers jurnalistic se va finaliza cu succes.

”Am fost sceptic la început, unde mai găsim oameni după 40 de ani? Gabriela Erdic nu a renunțat, iar eu m-am alăturat pe parcurs. Sunt încă oameni cărora le este frică să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat atunci. Sunt instituții care deși au acte despre aceste eveniment refuză să le facă publice. A fost o cursă contracronometru, ne-am dat seama că există potențial pentru carte. Este prima carte despre ce s-a întâmplat atunci, se făcuse doar un mini-documentar prin anii 90. Mulțumesc Gabrielei că a avut această idee și a insistat să meargă pe această cale”,

Sergiu Bălășcău, co-autor ”Tragedia de la Huțani – cel mai mare accident rutier din istoria României”

”M-am implicat emoțional și povestea lor a devenit și povestea mea”

Discursul final i-a aparținut Gabrielei Erdic. Cea care, cu perseverență jurnalistică, a scotocit, a documentat, a răscolit trecutul pentru a reda viitorului adevărul. Un adevăr ascuns bine, dar nu doar în arhivele unor instituții, ci mai ales în sufletul încă tremurând al celor care au trecut prin iad și au ieșit la suprafață.

Unul câte unul, oamenii au prins a vorbi. Gabriela a știut să îi apropie, să le transmită încredere, să le ofere din propriul curaj. Oamenii și-au deschis inima, surprinși la început, apoi convinși că cineva chiar vrea să le afle povestea. Poveste care, spune astăzi Gabriela Erdic, ”a devenit și povestea mea”.

”Ziua de 29 iunie, oricare ar fi anul, rămâne una specială pentru mine. Acest demers jurnalistic a început cu o idee, dar pe parcurs, când am început să scriu, când am început să intervievez oameni și să le aflu poveștile, a început empatia. M-am implicat emoțional și povestea lor a devenit și povestea mea. Am preluat-o și am fost foarte curioasă să aflu ce s-a întâmplat atunci. Eu știu că am atins doar vârful icebergului, mai sunt foarte multe povești. Noi le spunem povești, jurnalistic vorbind, dar ele sunt drame. Drame trăite de oameni care au afectat sute de oameni care și-au pierdut pe cineva”,

Gabriela Erdic, co-autor ”Tragedia de la Huțani – cel mai mare accident rutier din istoria României”

Nu a fost ușor. Ziduri s-au ridicat înainte, au reapărut mentalități de demult și tot felul de piedici. Însă de fiecare dată au ieșit parcă din neant și oamenii providențiali. Și nu au fost deloc puțini.

”Am întâlnit și oameni care au supraviețuit, cu care am vrut să vorbesc, dar m-am lovit de un zid. Un domn din municipiu s-a gândit că și-a spus povestea de prea multe ori, dar gratuit, de aceea acum a vrut să își vândă povestea. Dar nu m-am descurajat. Am avut foarte mult ajutor de la domnul Mihai Baltă, care atunci conducea Inspectoratul de Muncă. Cred că am vorbit ore în șir la telefon, m-a îndrumat. Și în privința dosarului la care nu am avut acces, am avut aceste piedici din partea fostei conduceri de la ITM, dar nu m-am descurajat nici atunci. În schimb am găsit deschidere în alte locuri. Dl procuror Valeriu Chihaia, am rămas impresionată de cât de mult a vrut să mă ajute, deși dosarul nu mai există în arhiva Parchetului, pentru că a fost topit. Doamna Doina Federovici, i-am spus despre acest accident, i-am povestit că ar trebui să facem ceva pentru acei oameni care au murit pentru că au fost victimele unui sistem opresiv. Doamna Federovici, de la un demers jurnalistic, a preluat ideea și o va concretiza într-o troiță ridicată la Huțani. Sunt copleșită când mă uit în sală și văd atâția oameni dragi, vă mulțumesc tuturor, din suflet, că ați venit aici. Mă înclin în fața dvs.!”,

Gabriela Erdic, co-autor ”Tragedia de la Huțani – cel mai mare accident rutier din istoria României”

Aplauzele prelungi, în picioare, care au urmat, au fost pe deplin meritate. O muncă titanică, o documentare susținută, un demers jurnalistic așteptat poate prea mult, dar care face istorie. Este prima carte despre cel mai cumplit accident rutier petrecut vreodată în România. Jurnaliștii și-au făcut (din nou) datoria!

Evenimentul marca Botoșăneanul a înregistrat și o premieră: cartea ”Tragedia de la Huțani – cel mai mare accident din istoria României” a fost lansată împreună cu materialul video realizat în timpul documentării. Stick-ul beneficiază de o prezentare deosebită și poate fi achiziționat, de asemenea, de către cei interesați.

Cartea ”Tragedia de la Huțani – cel mai mare accident rutier din istoria României” a fost pusă în vânzare la Librăria Luceafărul din municipiul Botoșani, iar în curând va putea fi comandată în sistem online în baza unui modul care va fi accesibil pe Ziarul Botoșăneanul. 

Materialul foto și video al evenimentului a fost asigurat de Alino Foto Studio Botoșani.

Redacția Botoșăneanul mulțumește tuturor celor care ne-au făcut onoarea de a ne fi alături la lansarea cărții!