„Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, spunea Andrė Malraux acum câteva zeci de ani, fără să știe că aceste vorbe par, în timp-distanță, tot mai adevărate. Vremurile devin un vârtej în care singura ancoră de stabilitate o reprezintă biserica și oamenii ei. Un astfel de om este, cu siguranță, Părintele Ciprian Grădinaru, numit de unii „părintele speranței”, de alții „chirurgul sufletelor”, recunoscut ca fiind unul din marii duhovnici ai României, urmaș al părinților Arsenie Boca, Ilie Cleopa sau Iustin Pârvu. Părintele Arhimandrit Ciprian Grădinaru a trăit o viață de călugăr în inima Moldovei, la Mănăstirea Sihăstria, iar de peste un deceniu slujește la Paraclisul Maicii Domnului din curtea Catedralei Mântuirii Neamului din București, acolo unde mii și zeci de mii de oameni îl caută, îl ascultă, îi cer ajutorul. Dacă faima sa de duhovnic este cunoscută de credincioșii din România, dar și de cei aflați peste mări și țări, poate mai puțin cunoscută este aplecarea sa către ajutorarea comunității.
Arhimandritul Ciprian Grădinaru, fiu al comunei Hlipiceni din județul Botoșani, nu a uitat niciodată locurile natale, pe cei ce i-au îndrumat pașii pe calea către credință și, mai ales, locul în care l-a întâlnit, pentru prima data, pe Dumnezeu. Timp de patru ani, în perioada 2018-2022, a dus la bun sfârșit lucrările de refacere a bisericii ortodoxe din sat, biserică ce poartă harmul Sfântul Ierarh Nicolae, transformând vechiul locaș într-o frumoasă poartă spre rai, devenind astfel cel de-al doilea ctitor al locașului. Cu dragoste întru Hristos Domnul și cu mare bucurie îi așteaptă pe toți credincioșii să îi fie alături și să participe la slujba de resfințire a bisericii joi, 15 septembrie, începând cu ora 08.00. Slujba va fi oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi. Sunt așteptați mii de credincioși, nu doar din județul Botoșani, ci și din București sau Maramureș.
Cu o zi înainte, de Înățarea Sfintei Cruci, în intervalul orar 15.30-16.00, va sosi a Hlipceni și delegația oficială cu moaștele Sfântul Ierarh Nicolae de la Biserica Sfântul Gheorghe cel Nou.
„Când am plecat la Mănăstirea Sihăstria ca să-mi închin viața lui Dumnezeu, nu mă gândeam la faptul că Domnul va rândui ca să rectitoresc și biserica satului nostru. Un sat românesc ce are oameni harnici, sub ascultarea sfintei biserici este bineplăcut lui Dumnezeu. Părintele Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog al neamului nostru, raportându-se la satul său natal a spus: «Nicăieri nu-i cerul mai albastru ca la Vlădeni». Parafrazându-l pe marele teolog: «Nicăieri nu-i cerul mai albastru ca la Hlipiceni». Vă îndemn ca, după porunca împărătească a Mântuitorului Iisus Hristos, să vă iubiți unul pe altul, pentru ca soarele din mila Domnului să răsară aici, la Hlipiceni, unde este cerul mai albastru”, a spus Părintele Ciprian la ceremonia de acordare a titlului de Cetățean de Onoare al comunei Hlipiceni, distincție oferită în semn de dragoste creștină, dar și din respect pentru gesturile pe care părintele le-a întors către locurile natale.
Părintele Ciprian nu a sprijinit doar proiectele de dezvoltare ale comunității din sat, ci a sprijinit și proiectele județului Botoșani în ansamblul său. Neștiut, a coordonat ample campanii de într-ajutorare, trimițând echipe de medici voluntari să le aline suferințele trupești și pachete cu cele trebuincioase multor familii nevoiașe: bătrâni singuri, persoane cu dizabilităţi, familii sărace cu mulți copii sau familii unde adulții nu mai au un loc de muncă. În 2019 a trimis aparatură medicală pentru Spitalul Mavromati, inclusiv pentru Spitalul de Copii. În 2021 a reușit să adune cu voluntarii de la Paraclis peste 200.000 de euro pentru renovarea unei secții a Institutul Oncologic „Prof. Dr. Al. Trestioreanu” din București. Sunt doar câteva exemple, însă poate cea mai mediatizată campanie a fost cea de donare de sânge, organizată sub patronajul Patriarhiei Române în 2013 și căreia i s-au alăturat pe parcurs voluntari, studenți, preoţi, călugări, oameni simpli, poliţişti, jandarmi, militari. Cu toţii au donat sânge pentru cei aflaţi în suferinţă. Doar în primii doi ani s-au strâns în toată ţara şapte tone şi jumătate de sânge. Campania continua și astăzi.
Căutat de mii de oameni, fie că se află în mănăstire, la Sihăstria Neamțului, acolo unde se retrage de câteva ori pe an, fie că se nevoiește la Paraclisul din Capitală, părintele are pentru fiecare creștin un sfat, un cuvânt de mângâiere. Însă cel mai mult impresionează la Părintele Ciprian capacitatea de a acționa, de a lăsa loc faptei bune și gândului curat.
Acolo, în munţi, e locul său de suflet, unde se încarcă duhovniceşte, „locul unde a trăit printre sfinţi”, după cum spune. A fost ucenicul Părintelui Cleopa, despre care afirmă că a fost lumina sufletului său. „Eram născuţi în sate vecine, Hlipiceni şi Suliţa, în părţile Botoşanilor. Ţin minte ziua când am intrat pe poarta mânăstirii şi l-am văzut. Era atât de blând, foarte sensibil, milos... Nu-mi puteam lua ochii de la el, cum stătea în pridvorul chiliei şi ne vorbea. Nu mai văzusem niciodată asemenea om. Când ţinea predicile, la un moment dat se întrerupea şi spunea: «Tare-mi sunteţi dragi. Cum vă văd pe toţi aici, în faţa mea, tot aşa să ne vedem cu toţii şi în Rai... ». Şi-ncepea aşa, să zâmbească şi să plângă de bucurie, privindu-ne pe toţi: «Tare-mi sunteţi dragi»...”.
Cărarea către Dumnezeu parcă e mai scurtă prin ținutul Botoșanilor, așa pare urmând un fir nevăzut de la Tocilenii Patriarhului Teoctist, Sulița Părintelui Ilie Ceopa, Stroieștii Părintelui Paisie Olaru și Hlipicenii Părintelui Ciprian Grădinaru. La capătul acesteia, la mijlocul lunii septembrie, vă așteaptă o ctitorie a familiei marelui vornic logofăt, Alexandru Sturza, de la Ruginoasa, împreună cu soția sa, Ecaterina. Biserica a fost construită din cărărmidă, pe structură de piatră, iar de-a lungul timpului a beneficiat de reparații și extinderi. Cel de-al doilea ctitor, Părintele Ciprian Grădinaru, a coordonat lucrările de restaurare generală: consolidarea structurii de rezistență a pereților, a acoperit integral locașul de cult cu tablă din oțel alămit, a așezat o o pardoseală nouă din marmură, a rânduit refacerea tencuielilor și finisajelor interioare și exterioare. De asemenea, au fost înlocuite instalațiile și sistemele de luminat, sonorizare și încălzire, a fost refăcut integral gardul bisericii și construcțiile anexe. Lucrările au fost realizate, în cea mai mare parte, cu finantarea Companiei Naționale de Investiții. Obiectele de cult care împodobesc locașul au fost înnoite la Atelierele Patriarhiei Române, iar pictura în ulei a fost realizată de o echipa de pictori condusă de Nazarie Melniciuk, din Cernăuți, în vara anului 2022.
Dorina BĂLAN