Duminică seara. Este 1 noiembrie 2015. Zi care rămâne în istoria nefericită a românilor care și-au pierdut câteva zeci de tineri, într-un mod sfâșietor de nedrept. O tânără care nu are mai mult de 16 ani, plânge în fața Primăriei municipiului Botoșani. A stat pe Facebook și a urmărit și ea, alături de milioane de români, veștile crude care vin din capitală, de la ”Colectiv”.
Aseară botoșănenii s-au mobilizat frumos pe rețele de socializare pentru a aduce un omagiu tinerilor morți la București. Chiar dacă din nordul țării, în orașul uitat de lume. Azi au făcut-o din nou. Au venit grupuri de prieteni cu lumânări cumpărate și puse în punguțe mici. Au venit cupluri de soți sau de iubiți. Au venit părinți cu copiii lor. Câteva zeci de oameni pe care parcă nu i-a răbdat inima să stea în continuare în case să se uite la televizor sau pe Facebook.
Nimeni nu a spus nimic. Locul din fața clădirii monument istoric unde funcționează Primăria Botoșani a devenit un altar al tristeții. Câteva luminițe s-au ridicat la cer și de la Botoșani spre femeia de serviciu cu cinci copii acasă, spre cei doi chitariști, spre băiatul de 16 ani care a murit în brațele mamei lui, spre fata de 16 ani, de pe care atârna piele arsă. Iar Drapelul Național flutura și el trist, coborât în bernă. România este în doliu, Botoșani este în doliu. Ne mor copiii!
