Deși semnalul de alarmă se poate spune că a fost tras prin articolul apărut astăzi în Botoșăneanul: Poza unei fete împânzită prin oraș de trei elevi: „cățea pierdută, ofer recompensă”! Se umplu școlile din Botoșani de „bullying” – FOTO” .

La ora 8:00 a început să sune telefonul. Un lucru firesc de altfel, așa cum m-aș fi așteptat în fața unui comportament atât de revoltător din partea unor elevi.

A sunat directorul Școlii Gimnaziale nr. 12 din municipiu care dorea detalii suplimentare despre fotografii, în vederea identificării persoanelor. Aceasta pentru că noi le-am publicat blurate, pentru a proteja atât fetița făcută cățea, cât și cei care se amuzau copios pe seama ei. Directorul a avut nevoie de mai multe informații în vederea luării măsurilor necesare în astfel de situații care șochează, având în vedere că afișul a fost lipit în preajma unității de învățământ pe care o conduce.

Apoi purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ), care a dorit același lucru, la solicitarea Biroului de Siguranță Școlară din cadrul instituției.

Fără doar și poate fotografia și modul în care a fost folosită imaginea acelei fetițe a șocat. Și nu de puține ori, prin prisma profesiei m-am cutremurat de cruzimea de care dau dovadă unii dintre adolescenții contemporani. Oare asta să fie noua generație care se formează într-un cadru în care restrictivul lipsește, în care contează aproape exclusiv doar cei șapte ani de acasă? Pentru că profesorul de la catedră aproape că nu mai poate interveni deloc în educarea noii generații.  

Pentru fiecare gest, vorbă sau afirmație riscă să fie filmat și înregistrat de zeci de telefoane sub amenințarea că „înregistrarea ajunge la presă”. Profesorul este ulterior mitraliat public și întreaga-i carieră îi este distrusă de un gest care i-a fost interpretat drept abuziv. Unde începe și unde se termină libertatea copiilor din școli, care mai este rolul dascălului de la catedră?

Luni în șir m-a bântuit imaginea unor copii botoșăneni din județ care s-au filmat în timp ce omorau cu sapa un pui de cățel. Plin de sânge și agonizând câinele urla disperat, iar zbaterea lui îi amuza și mai tare pe copiii care erau frați. Ba chiar privitorii îl încurajau pe cel cu sapa să lovească mai cu sete.

M-am cutremurat de cruzimea pe care am văzut-o la acei copii și mai ales de prezența părinților, undeva în plan secund, care nu au făcut nimic să-i oprească.

Și ajung la un alt părinte.

În cursul zilei a urmat o altă serie de telefoane. De la mama fetei care se pare că a fost până la urmă identificată. Ea și ceilalți doi băieți se pare că nu provin de la Școala nr. 12.

Mama, isterizată de faptul că fiica i-a fost fotografiată pe stradă de „o babă care nu are ce face”. A apelat la artileria grea, cu deschiderea proceselor pentru publicarea imaginilor copilului ei, deși în Botoșăneanul cei trei elevi nu sunt recognoscibili și mai mult decât atât, chipurile oricum estompate de calitatea precară a fotografiei le-au fost blurate, așa cum prevede legislația în vigoare.

Doamna respectivă perora despre impactul articolului asupra fiicei ei, care nu a făcut decât să se oprească și să râdă de fotografia „cățelei”. Și ar fi plecat mai departe cu amicii ei, amuzându-se pe seama fetei care era în fotografie. Folosind un limbaj deloc specific unui adult responsabil de educația unei adolescente doamna ne-a transmis că ne dă în judecată și ne va face plângeri la Poliție.

Deși din articolul Botoșăneanul nu reiese identitatea niciunuia dintre copii, ci se semnalează doar o situație îngrijorătoare.

Comportamentul fiicei care nu a dat dovadă de niciun strop de empatie față de fata din afiș, ba dimpotrivă i-a stârnit amuzamentul o face oare mai puțin vinovată decât dacă ea ar fi lipit afișul respectiv?

Noi am întreba-o pe doamnă: cum s-ar fi simțit oare dacă fiica ei ar fi fost cea din afișul cu „cățeaua”?