Adăpostul şefimii oraşului, la şapte metri sub pământ

Adăposturile antiaeriene pot fi de mai multe tipuri: cele care aparţin Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă (SNMSU), publice de protecţie civilă aflate în subordinea consiliilor locale şi private, realizate de operatori economici sau proprietari de imobile. La nivelul municipiului Botoşani există în jur de 50 de astfel de adăposturi.
Reporterul Botoşăneanul a reuşit să viziteze una dintre aceste locaţii, chiarpunctul de comandă pentru conducerea Comitetului Local pentru Situaţii de Urgenţă (CLCU). Imaginile surprinse sunt exclusiv din interiorul acestuia dat fiind faptul că puţini sunt cei care cunosc locaţia exactă a acestuia.
„Înainte de Primul Război Mondial, din 1899 până în 1911, una din măsurile de siguranţă era adăpostirea. Adică să salvăm populaţia în caz de atac. Un adăpost are anumite componente, trebuie să aibă cameră de odihnă, cabinet sanitar. Un adăpost nu trebuie să aibă ţevi, de gaz sau de apă, se poate inunda”, explică Sorin Curcă, şeful birou pentru situaţii de urgenţă – protecţie civilă de la Primăria Botoşani.
Încă de la intrare, cei care pătrund în acest adăpost trebuie în prima fază să treacă de uşa grea de metal, iar mai apoi să coboare aproximativ şase, şapte metri până la adăpost. În faţă, primul lucru observat este un afişaj electronic pe diverse culori, care se aprind în cazuri extreme, adică portocaliu pentru pre-alarmă aeriană, roşu la alarmă aeriană, galben la alarmă chimică, verde la alarmă pentru calamităţi şi albastru la oprirea alarmei.

Bucătărie, rezervă de apă, centrală telefonică "antică"

Următoarea cameră cuprinde diverse elemente care pot fi necesare în cazul unor situaţii de urgenţă, de la veste reflectorizante până la barcă pneumatică folosită în misiuni şi de pompieri sau staţii de emisie recepţie.
Orice adăpost neapărat trebuie să aibă în componenţă încăperi de adăpostire, grup sanitar, bucătărie, instalaţii de filtro-ventilaţie, un grup electrogen, asigurarea legăturilor cu exteriorul, rezervă de apă, precum şi căi de ieşire în siguranţă. În cazul celui vizitat de reporterul Botoşăneanul, cele două căi de evacuare constau în două tunele lungi de aproximativ 30 de metri, unul ieşind în curtea unui locatar din apropiere, iar cel de-al doilea în subsolul unei alte scări de bloc.
Evident toate componentele enumerate mai sus se regăsesc şi în centrul de comandă pentru şefii de la municipiu. Pe lângă toate încăperile menţionate, acesta mai cuprinde şi o centrală telefonică, care datează deja de câteva decenii bune şi care este considerată a fi unică pe zona Moldovei.

"Îl iei după tine, e cu baterie şi dai la corbiţă până prinzi legătura”

„Nu se ştie din ce an datează, dar funcţionează cum erau înainte centralele telefonice. Cum se făceau legăturile înainte, suni unde vrei, vorbeşti cu Galaţi sau Brăila, vorbeşti cu cine vrei. Exista o telefonistă care făcea legăturile. În caz de situaţii de urgenţă, în care cad toate liniile, avem telefoane de campanie. Îl iei după tine, e cu baterie şi dai la corbiţă până prinzi legătura”, mai spune Sorin Curcă.
Din încăperea cu dotări pentru menţinerea legăturii cu exteriorul nu lipsesc nici un aparat radio, la fel de "antic" precum centrala telefonică sau un teletext pentru transmiterea telegramelor, care din nefericire nu mai este funcţional.
Pe unul dintre pereţii adăpostului subteran se află şi o hartă care arată exact locaţia celor 25 de alarme care fac parte din sistemul de alarmare de la Botoşani şi care sunt situate deasupra blocurilor.
„Înainte blocurile erau construite în aşa fel încât nu aveau şarpante. Şi acum dacă acoperă cineva o sirenă cu şarpantă, mergem imediat şi le spunem să descopere. Ele sunt puternice chiar dacă sunt din anii 80 – 82”, mai explică Sorin Curcă.

Iarna 2013, ultima acţiune în "buncăr"

Evident, una dintre cele mai importante camere cea în care se ţin şedinţele Comitetului Local pentru Situaţii de Urgenţă unde primarul este preşedinte, iar viceprimarii sunt vicepreşedinţi. Din structură mai fac parte toate persoanele care pot ajuta în cazuri extreme şi anume secretarul şi directorul economic din Primăria Botoşani, şefi ai Poliţiei Locale, ai Serviciului de Asistenţă Socială, dar şi consultanţii care pot fi de la Inspectoratul în Construcţii pentru situaţii de cutremure sau Direcţia de Sănătate Publică pentru epidemii.
Sala are mai multe mese şi scaune, iar pereţii sunt acoperiţi de diverse hărţi, unele fiind desecretizate de-a lungul anilor şi care, la fel, datează de decenii bune. Nu lipsesc tablele, necesare pentru a explica pe înţelesul tuturor mesajul ce se doreşte a fi transmis.
Ultima dată punctul de comandă a fost folosit la finele anului 2012 – începutul anului 2013, când şefii de la Primăria Botoşani s-au deplasat în subteran pentru un comandament de iarnă.

Adăpostul şefimii oraşului este ţinut în mare secret

Adăpostul public al Primăriei Botoşani destinat CLSU are o suprafaţă totală de aproximativ 260 de metri pătraţi şi poate adăposti pentru o perioadă de maximum o săptămână câteva zeci de persoane. Construcţia lui a durat doi ani de zile. Punctul de comandă este singurul cu excepţia celui din SNMSU în cazul căruia nu se poate da o altă destinaţie.
„În tot oraşul avem 51 de adăposturi plus punctul de comandă şi în care intră 80 – 90% din populaţie. În caz de conflict armat aici vin doar şefii. Nu sunt cunoscute de toată lumea şi nici nu trebuie”, mai spune Sorin Curcă.
Celelalte însă pot fi utilizate şi în alte scopuri, cu anumite condiţii impuse pentru persoanele care se angajează să le aibă în grijă. Construcţia lor a început din perioada interbelică şi a continuat în timp.
„Am început să facem o serie de convenţii cu locatarul respectiv, îl punem şef de adăpostire, semnează că are grijă de el, îl lăsăm să-l folosească cu nişte condiţii. Să nu facă compartimentări, să nu dărâme, să nu dispară instalaţia sanitară iar în 24 de ore în caz că se dă alarma şi încep ostilităţile el trebuie să elibereze”, mai explică  Sorin Curcă.  

Poveşti din Al Doilea Război Mondial

Am încercat să aflăm când şi dacă au fost folosite aceste adăposturi menite să protejeze populaţia de situaţii de atac sau calamitate naturală. Lucru aproape imposibil dat fiind faptul că în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial Botoşani nu ar fi fost ţinta unor atacuri aeriene.
„Botoşani probabil că nici nu avea pe atunci adăposturi aeriene fiindcă războiul a venit prea din scurt. Botoşani nu a fost un obiectiv important în cel de-Al Doilea Război Mondial, majoritatea bombardamentelor au vizat Ploieşti şi Bucureşti”, afirmă Daniel Botezatu, doctor în istorie, profesor la Colegiului Naţional Mihai Eminescu.
Potrivit Revistei Luceafărul, în primăvara anului 1944 Armata Sovietică „eliberatoare” intra în Botoşani, „eliberând” oraşul. La Moscova, evenimentul era marcat cu 15 salve de tun, Botoşani fiind prima mare localitate din România „eliberată” de Armata Roşie. În replică, a doua zi, Armata Germană (n.n.România fiind încă aliata Germaniei) bombarda Botoşanii, transformând în ruine mai multe edificii publice locale – Şcoala Primară de Băieţi „Marchian”, Spitalul „Mavromati” (n.n. clădirea aflându-se pe locul actualului Spital de Pediatrie) şi Teatrul „Mihai Eminescu”, puţin lipsind ca şi Liceul „A.T.Laurian” să aibă aceeaşi soartă.

Acum războiul este economic sau informaţional, noi avem adăposturi pentru atacuri aeriene

Adăposturile publice au fost ulterior construite cu scopul de a fi salvate cât mai multe vieţi omeneşti. De-a lungul anilor şi la câteva decenii bune distanţă, pericolul exterior nu mai are însă acelaşi numitor comun cu cel din Al Doilea Război Mondial, de exemplu.
Botoşănenii nu se mai regăsesc în pericolul unui atac militar pedestru sau aerian, acestea putând fi în 2014, într-un moment în care omenirea a evoluat semnificativ, mai  curând unul economic sau informaţional. Ca atare, nici aceste construcţii aflate sub pământ nu şi-ar mai justifica poate existenţa. Unele zvonuri arată că un motiv pentru care ar putea fi menţinute este acela ca unele persoane sus puse de prin capitală să-şi păstreze nişte locuri călduţe prin ministere, suficient de bine remunerate.
„După 60 de ani suntem într-un alt mediu de securitate şi la un alt fel de a rezolva conflictele interstatale sau interesele geopolitice care nu mai corespund deloc cu acea perioadă interbelică sau imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial”, declară col. Radu Anton, inspector şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Nicolae Iorga.
Şeful ISU Botoşani consideră că ar fi total inutil să mai fie făcute eforturi financiare pentru menţinerea adăposturilor publice de protecţie civilă care în prezent nu îşi mai au rostul. Mai mult decât atât, acestea nu pot fi utilizate în alte scopuri neîndeplinind condiţiile igienico-sanitare şi existând riscul producerii unor infecţii sau epidemii.
„Din punctul nostru de vedere, în caz de substanţe toxice periculoase, în caz de inundaţii şi seism ar fi anormal ca populaţia să se afle într-o situaţie de risc, iar structurile de conducere să meargă în astfel de adăposturi. Nu!”, a încheiat col. Radu Anton.
Gabriela ERDIC
[[banner]]
CITEŞTE:
Se crapă pământul! În Grivița se cască un hău înfricoșător, măsuri urgente luate de autorități - VIDEO & GALERIE FOTO
[[galerie-foto]]
CITEŞTE ŞI:
REMEMBER : Ucişi în închisoarea comunistă de la Botoşani