Pentru cinstirea eroilor, în 1934 s-a terminat construirea unui cimitir destinat celor care au decedat la Botoșani, din cauza rănilor sau a epidemiei de tifos exantematic. Complexul are în partea vestică, opusă intrării, un zid masiv, decorativ, pe care predomină un vultur cu aripile întinse și lăsate în jos. La mijloc se află o frumoasă troiță de piatră, lucrată artistic, cu următorul înscris : ”1916 – 1919 Cinstire și  veșnică pomenire eroilor”.

La baza zidului se găsește o mare placă de beton armat sub care își au mormântul comun cea mai mare parte a eroilor căzuți la datorie. O inscripție simplă, cutremurătoare, menționează ”Aici odihnesc ostașii necunoscuți căzuți în războiul 1916 – 1919”.

Pe de o parte și de alta a aleii centrale ce duce la groapa comună, străjuiesc câteva zeci de cruci scunde și uniforme, din beton, pe care se află imortalizate numele celor la al căror căpătâi stau de veghe: Alexandru Vârcov, colonel medic, Alexandru Calcăntraur, maior medic, Ioan Axintescu, sublocotenent, medic în regimentul 37 infanterie, Vlad Putinschi, locotenent colonel, V. Popescu, căpitan, Eugen Vasicov, căpitan, C. Anastasiu, sublocotenent (din Călugăreni, județul Botoșani), Ioan Rățescu și Ioan Bârlogeanu , preoți militari, cinci elevi ai școlii militare de ofițeri de infanterie din Botoșani, Anton Popa Liteanu, Stelian Ghergulescu, Ștefan Ștefănescu și Octav Niculescu, cinci surori de caritate ruse: Evdochia Diemiantova, Maria Lavrionova, Varvara Mihailovna, Olga Murantova și Ana Macovscaia.

Acest complex s-a construit în cadrul Cimitirului Pacea de către societatea ”Cultul Eroilor”, comitetul central București, cu concursul Prefecturii (prefect Gh. Mavrocordat). Primăriei (primar I. Romanescu și Garnizoanei (general C. Atanasescu).