Primăria rămasă fără conducere, front de război politic

Oamenii din comuna Blândești par să-și ducă zilele în ultimele două decenii, sub semnul ghinionului. Au sperat în 2020 că vor trăi decent și au pus ștampila de vot pe omul în care au crezut că va face posibil acest lucru.

Primarul pe care și l-au ales a fost Stelian Maxim care însă nici bine nu și-a început activitatea că și-a pierdut mandatul din cauza unei incompatibilități stabilită de Agenția Națională de Integritate (ANI). Locul său a fost preluat de o colegă de partid, Mihaela Băghiceanu care a avut aceeași soartă și și-a pierdut și ea mandatul.

S-a ajuns astfel ca în iunie 2022 Primăria Blândești să rămână fără conducere. PSD și PNL și-a dat pe atunci concursul de a-și impune propriii oameni. A câștigat PNL.

La ședința de Consiliu Local pentru stabilirea noii conduceri au participat atât Costel Șoptică cât și Doina Federovici. Nu se știe dacă au aflat atunci de problemele reale ale oamenilor din Blândești.

Un pensionar și un administrator de bar la conducerea Primăriei

Consilierul local ales cu atribuții de primar este Constantin Ciobanu, inginer agronom de profesie, în prezent pensionar. În două rânduri cât am vizitat comuna, nu l-am văzut niciodată.

Constantin Pînzaru, a devenit consilier local cu atribuții de viceprimar. Născut și crescut la Blândești își știe bine consătenii și cunoaște la fel de bine și problemele cu care se confruntă comunitatea. A acceptat funcția de viceprimar mai degrabă pentru că i-a fost rușine de cei care l-au votat și încearcă să ajute cât poate. Recunoaște sincer și deschis că administrație publică cunoaște mai puțin. Are un bar în comună de care știe să se ocupe mai bine decât să conducă o comună.

El este cel care, de un an de zile de când și-a intrat în rolul de viceprimar, pe caniculă sau ploaie, pe ninsoare sau ger, trebuie să ajungă în zilele de marți și vineri cu apă, la sătenii din Cerchejeni deal.

„Sahara” din județul Botoșani

Așa și-a numit comuna un sătean din Blândești cu un zâmbet amar pe chip. A împrumutat de fapt expresia dintr-un titlu de ziar, pentru că în urmă cu mai mulți ani s-au mai tras semnale de alarmă cu lipsa apei de la Blândești. Doar că au rămas tot neauzite.

La Blândești au fost probleme cu apa încă de după Revoluția din 1989. Ceaușescu a lăsat moștenire o „conductă” de apă, care între timp a secat pe la începutul anilor 2000. Oamenii au rămas cu fântânile. Doar că de la an la an, apa a devenit sărată, vierzuie, amară. Inspectorii de pe la Direcția de Sănătate Publică (DSP) când au mai ajuns prin comună le-au interzis oamenilor să mai bea din fântâni. La școală copiii primesc apă dintr-un puț și o folosesc doar pentru igienă. Nu au voie să o consume.

„La două, trei sau patru zile ne sună doamna directoare, ne anunță, dle trebuie apă. Mergem cu bazinul și le dăm câte două, trei tone pe săptămână. Apă la Cerchejeni, că la Blândești este într-un bazin făcut de mai mult, vine prin cădere și este o conductă din care se alimentează oamenii, nu e apă potabilă”.

Vara, părinții care-și permit le dau apă la pachet copiilor la școală. Cumpărată de la magazin.

Apa a devenit ca aurul pentru Blândești

Prin 2017 Primăria a reușit forarea a trei puțuri de mare adâncime în comună, în Cerchejeni, Șoldănești și Blândești.

La Cerchejeni s-a săpat până la 102 metri adâncime și s-a dat de gaz. Nu au avut blândeștenii ce să facă cu gazul, sunt prea săraci pentru a-l valorifica: „Bani nu avem, comuna e mică, investitori nu sunt, asta-i...”. În locul respectiv se poate observa o baltă de apă cu bulbuci deasupra.

Au mai fost alte două foraje de 50 de metri, într-unul s-a găsit apă.

„În anul 2022 s-a făcut procedură de denisipare, am mai actualizat un sistem de automatizare a pompelor și din primăvara anului acesta începem să exploatăm apă pentru Cerchejeni deal, ducem cu mașina câte un bazin de 1.000 de litri, patru sau cinci tone, marțea și vinerea”, povestește Constantin Pînzaru, viceprimarul.

A fost stabilit un program prin Hotărâre de Consiliu Local ca în fiecare săptămână, în zilele de marți și vineri, în intervalul orar 8:00 – 10:00, Primăria să ducă apă la cele 100 de case din Cerchejeni deal.  

„În caz de incendiu, de calamitate, de secetă, este bazinul cu 40 de tone de apă continuu plin și cam atât deocamdată și vedem pe parcurs ce mai este”, mai spune viceprimarul. Dumnezeu i-a ferit de nenoriciri și astfel că nu au experimentat și un caz de calamitate.

Este vineri, 11 august 2023.

Viceprimarul și un muncitor necalificat din Primărie își reiau traseul obișnuit pe care-l pot parcurge și cu ochii închiși. De Loganul Primăriei atașează remorca în care se află un recipient cu o capacitate de o tonă, pentru apă.

Lipesc un afiș pe el cu „apă menajeră” pentru a se înțelege clar că nu este recomandată consumului, ci doar treburilor din gospodărie.

Pornesc mai apoi către bazinul care se umple de la unul dintre puțuri. Pe drum, Constantin Pînzaru încearcă să explice cum trăiesc oamenii din comuna lui.

„Apă potabilă își cumpără de pe la magazine, de unde își procură ei, le aduc copiii, le aduc de unde pot și ei să se aprovizioneze. E cam greu cu apa în comuna Blândești. Fântânile sunt, dar nu prea este apă în fântâni. Și nici nu e de calitate, e sărată, nu e de calitate, în urma analizelor de la DSP. Animalele consumă din fântâni, care le avem în Cerchejeni. În Blândești la foraj nu s-a găsit apă și la Șoldănești s-a făcut foraj de mare adâncime și nu s-a găsit apă, s-a renunțat”.

Vara aproape că este o plăcere să ducă apa la oameni. Deși cantitatea care trebuie livrată crește considerabil. Nu îi deranjează să facă mai multe drumuri, merg atât cât este nevoie.

Iarna însă, distribuția apei devine un coșmar. La temperaturi extrem de scăzute apa îngheață pe furtun. Așa se căznesc să ajungă totuși la oameni. Unii imobilizați la pat, alții bătrâni, abia se urnesc. Tinerii nu se întorc în comună, că nu au la ce. Fără apă, e greu să își țeasă planuri de viitor pe meleagurile natale.

Ajutor cerut de la oricine

Sunt ultimele speranțe că nivelul de viață se poate îmbunătăți și la Blândești. Viceprimarul nici nu știe cui să mai ceară ajutor: „Cerem ajutorul la specialiști, poate să încercăm să tragem apă la deal la Cerchejeni, să ne ajute cu ce se poate”.

Ajuns la bazinul plin cu apă, explică cum își petrece diminețile, de două ori pe săptămână: „Asta e procedura de livrare de apă. La 21 de km de Botoșani, nu avem apă potabilă. Nu avem canalizare, nu avem nimic. E foarte greu”. Oftează, întinde furtunul și se gândește la sătenii care așteaptă mașina Primăriei: „oamenii ăia trebuie să trăiască, fără apă e foarte greu”.

„O să mergem pe deal și o să vedeți oamenii cum ne așteaptă cu bidoane, patru, cinci tone de apă le dăm imediat. Venim de câte ori este nevoie, de patru sau cinci ori. O să vedeți pe parcurs cum e viața oamenilor fără apă”.

De-a lungul drumului recent asfaltat și cu marcajele rutiere abia uscate, de-o parte și de alta pe la porți se ițesc oamenii. Au tot felul de recipiente, de la gălețile tradiționale la cele din plastic în care au cumpărat var lavabil și care acum au altă utilitate. Bidoane mari sau mai mici sunt văzute aproape la toate porțile. Unii, care sunt acasă ies și schimbă amabilități. Alții, plecați la oraș și-au lăsat gălețile la poartă. La întoarcere le găsesc pline: „știm regulile, intrăm în curte la om, lăsăm apa”, explică vicele.

Nu poartă costum și cravată, e îmbrăcat comod și cară bidoane grele laolaltă cu oamenii.

Între haz și necaz

Mașina înaintează doar câțiva metri și se oprește aproape din casă-n casă.

„Hai băieți”, le strigă unor bărbați care așteptau cu gălețile și care s-au arătat nedumeriți la vederea aparatului de filmat. Viceprimarul încearcă să-i împace: „N-are nimic, lasă, e tot pentru noi, e tot pentru binele nostru”.

„Hai măi, las-o moartă, ce înseamnă asta?”, a venit răspunsul. Speranța e de mult pierdută, nimeni nu mai crede că un reportaj poate aduce apă în comuna lor. O dau pe glumă, supărarea nu ține mult: „Dar unde o să ne vedem?”.

Mai încolo, o femeie durdulie face și ea haz de necaz: „Uite unde suntem, în Uniunea Europeană, în 2023, fără apă, fără WC-uri în casă, cărăm cu gălețile”. Printre oftaturi din cauza greutății la cărat apa explică cum vine Primăria și aduce apă la oameni. Aia pe care o bea o cumpără de la magazin. Și o consumă cu grijă.

„Suntem și noi oameni”

Atmosfera este specifică satelor românești. Oamenii se salută între ei, câinii își fac datoria și-i latră fluturând din cozi. Un alt bărbat din Blândești vede și el că este filmat, dar nu se supără:

„Domn vice, apă. Dacă nu avem apă și aer e gata, am murit. Sărut mâna, d-șoară. Apă, dacă nu avem apă și Dumnezeu nu ne mai dă oleacă, gata suntem, de mult. Noroc că ne mai aduce oleacă de apă, dar ar trebui să se investească și la noi aici, săm ne aducă apă. Suntem și noi oameni. Noi îmbătrânim, dar sunt copiii noștri care vin”.

Trage o privire către nea Fănică, muncitorul de la Primărie și tresare: „Oi, Fănică nu vărsa mult...nu vărsa mult”. Gura recipientului e strâmtă, apa mai curge alături. „Dar dacă nu ai adus leică...”, îi răspunde nea Fănică, cumva explicându-se. „Măi am, dar e mai micuță”. Vicele îl ajută și pe el să-și care apa în curte apoi mașina se urnește iar câțiva metri.

O tânără cu copilul de mână iese și ea la poartă să își primească apa. Se descurcă cum poate, bărbatul i-a plecat în Italia la muncă.

Vecina ei e o bătrână care meditează mult la timpurile în care comuna a avut apă. Nu-și amintește: „Dacă n-ar fi Primăria am muri de sete, aici pe deal e secetă, nu avem apă. Nu este apă, avem noroc de Primărie că ne aduce, nici nu avem cu ne să ne spălăm, o să ne umple păduchii”. Nu are pensie. Și nu cumpără apă, că n-are cu ce. Bea din bidoanele aduse de Primărie, ce-o fi, o fi.

Un alt bărbat dă din mână a lehamite: „n-are rezolvare nimic, dle”. Îi este probabil și teamă să spere. Cumva i-a devenit obișnuință situația, că apa e lucru rar în comuna lui.

Șefii de la conducerea Consiliului Județean au aflat de situația de la Blândești și au promis că merg săptămâna aceasta să vadă situația „în teren”.

Și să vadă cum pot ajuta.

UPDATE: Viceprimarul cu atribuții de primar din comuna Blândești, Constantin Ciobanu a transmis un drept la replică prin care arată că este absolvent al Institutului de Construcții din București – Facultatea de Căi Ferate, Drumuri, Poduri și Geodezie și Universității Danubius din Galați – Facultatea de Drept.

Soția sa este inginer agronom de profesie.

De asemenea, în data de 26 iulie 2023 dar și în perioada 7 august – 11 august 2023 s-a aflat în concediu de odihnă.