Puțini cunosc personalitatea ilustrului om de cultură August Treboniu Laurian și contribuția semnificativă pe care acesta a avut-o la dezvoltarea României moderne.

Marele om de cultură a reorganizat învăţământul din Moldova, a înfiinţat şcoli şi a introdus studiul obligatoriu al latinei.

August Treboniu Laurian s-a născut pe 17 iulie 1810, în Fofeldea, județul Sibiu, și a murit pe 25 februarie 1881, în București. A fost un filolog, istoric, publicist și om politic, unul dintre conducătorii Revoluției de la 1848 din Transilvania. Membru fondator al Academiei Române, secretar general și președinte al Societății Academice Române și președinte al Secțiunii Literare (1867-1876). 

A urmat studii liceale la Sibiu şi Cluj şi universitare la Viena şi Hanovra, unde şi-a luat doctoratul în filologie. De-a lungul anilor a desfăşurat o intensă activitate didactică, deţinând funcţii însemnate: profesor de filosofie, limbă şi literatură latină la Colegiul “Sf. Sava” din Bucureşti (numit în 1842); inspector general al şcolilor din Iaşi (1852); redactor la revista pedagogică “Instrucţiunea publică” (1859); director al Bibliotecii Naţionale; membru al Eforiei Şcoalelor din Bucureşti; a depus eforturi însemnate în vederea înfiinţării Universităţii din Bucureşti (1864), unde a fost primul profesor de latină al Facultăţii de Litere şi Filosofie (1864-1881).

S-a implicat în editarea a numeroase manuale de istorie şi geografie: “Istoria românilor” (I. “De la fondarea Romei până la căderea Imperiului roman de Apus”; II. “De la căderea Imperiului roman de Apus până la luarea Constantinopolii prin turci”; III. “De la căderea Constantinopolii până în zilele noastre”, 1853-1857) şi “Elemente de istorie şi biografii pentru clasa II a şcolilor primare din Moldova” (1850). De asemenea, a tradus unele manuale străine de filosofie (“Manual de filosofie”, de A. Delavigne, 1846; “Manual de filosofie şi literatură filosofică”, de W.T. Krug, 1847), contribuind astfel la formarea terminologiei filosofice în limba română.

Preocupările sale lingvistice s-au concretizat în lucrările “Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia vigentis vulgo Vallachicae” (1840) şi “Disertatio de linquis latina derivatis et in speciae de romana in Daciis vigenti” – în care a dezvoltat spiritul latinist, până la exagerarea principiilor acestuia. Împreună cu I.C. Massim a întocmit, la solicitarea Societăţii Academice Române, “Dicţionarul limbei române” (I-II, 1871, 1876), care este o lucrare însemnată în istoria lexicografiei româneşti.

A mai publicat în 1871 un interesant “Glosariu care coprinde vorbele din limba română streine prin originea sau forma loru, cum şi cele de origine induiosa”. A colaborat cu articole de lingvistică şi filologie la reviste precum “Foaia literară”, “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, “Universu” (1848).

Activitatea sa politică a constat în participarea directă la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească şi din Transilvania, fiind membru în Asociaţia literară (1845); a colaborat la redactarea programului revoluţionarilor români ardeleni, citit chiar de el la Marea Adunare de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj; a făcut parte din delegaţia care a prezentat revendicările românilor în faţa împăratului Austriei. După înfrângerea Revoluţiei, a militat pentru Unirea Principatelor.

În domeniul istoriei, August Treboniu Laurian a continuat tradiţia Şcolii Ardelene, inaugurând, alături de N. Bălcescu şi M. Kogălniceanu, studiul sistematic al istoriei naţionale (“Discurs introductiv la istoria românilor”, 1845; “Brevis conspectus historiae Romanorum in utraque Dacia de gentium”, 1846; “Coup d’oeil sur l’histoire de la Roumans”, 1846; “Temişiana sau Scurtă istorie a Banatului temişian”, 1848; “Die Romanen der osterreichischen Monarchie” – I-III, 1849-1851; “Documente istorice despre starea politică şi ieratică a românilor din Transilvania”, 1850), a întocmit o hartă a Daciei (“Charta ţărilor române cunoscute mai înainte sub numele de Dacia”).

Alături de Nicolae Bălcescu a întemeiat prima revistă de istorie din Ţara Românească, “Magazin istoric pentru Dacia” (1845), în care au fost publicate şi importantele sale studii de istorie a poporului român, numeroase colecţii de documente, cronici. Această revistă a avut un rol hotărâtor în cristalizarea ideologiei paşoptiste, în dezvoltarea conştiinţei naţionale, a contribuit la fundamentarea istoriografiei moderne româneşti.

August Treboniu Laurian a fost membru fondator al Societăţii Academice Române (2 iunie 1867); secretar general (31 august 1867 – 3 septembrie 1870) şi preşedinte (3 septembrie 1870 – 18 august 1872; 16 august 1873 – 18 septembrie 1876) al Societăţii Academice Române; preşedinte al Secţiunii Literare a Societăţii Academice Române (1867-1879).

August Treboniu Laurian, unul dintre cei mai importanţi cărturari români din secolul al XIX-lea, a murit la 25 februarie 1881.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: