Evenimentul a fost organizat de Filiala Constanța a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, cu prilejul zilei Înălțării Domnului și a Zilei Eroilor.

Ziua Constanța prezintă lista deținuților decedați în lagărele Medgidia și Poarta Albă, conform însemnărilor oficiale obținute de Paul Andreescu, fostul președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România – Filiala Constanța, care a petrecut luni de zile în arhivele primăriilor și a fotocopiat certificatele de deces.

Muzeul este alcătuit din 40 de plăci din granit negru.

Pe 30 dintre acestea sunt gravate numele și datele a 840 de deținuți politic, care au putut fi identificați în arhive, dintre cele 4000 - 5000 de persoane exterminate la lucrările Canalului Dunăre - Marea Neagră.

Pe 8 plăci este gravat un scurt istoric al Canalului din perioada 1949 – 1953, iar pe celelalte două sunt gravate traseul inițial al canalului și o hartă a Gulagului românesc.

În acest context, Ziua Constanța prezintă lista deținuților decedați în lagărele Medgidia și Poarta Albă, conform însemnărilor oficiale obținute de Paul Andreescu, fostul președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România – Filiala Constanța, care a petrecut luni de zile în arhivele primăriilor și a fotocopiat certificatele de deces.

Printre victimele decedate în lagărele de la Medgidia și Poartă Albă se află și botoșăneni:

Robu Gh. Ilie, din Botoșani, n. 1900, d. 07.1952 (52 de ani)

Dumitriu V. Gheorghe, din Botoșani, n. 1882, d. 09.1952 (70 de ani)

Amărăuței I. Grigore, din Botoșani, n. 1925, d. 02.1953 (28 de ani)

Dolineanu I. Petru, din Botoșani, n. 1906, d. 03.1953 (47 de ani)

Sofronea V. Dumitru, din Botoșani, n. 1928, d. 08.1953 (25 de ani)

Covrig  I. Gheorghe, din Botoșani, n. 1900, d. 12.1953 (53 de ani)

Micsia D. Gheorghe, din Dorohoi, n. 1889, d.07.1952 (63 de ani)

Maban D. Ion, din Dorohoi, n. 1901, d. 01.1953 (52 de ani)

Balinisteanu A. Ioan, din Dorohoi, n. 1888, d. 03.1953 (65 de ani)

Poarta Albă era cea mai mare colonie de la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Anticamera morții la Poarta Albă era celula 33, sau carcera. Despre această încăpere, foștii deținuți au relatat că „puțini au ieșit de acolo față de câți au intrat”.

Deținuții erau închiși în carceră pentru orice: legături cu civilii, deținerea unei bucăți de ziar sau furtul unui morcov. La carceră deținutul era pus în lanțuri pe care i le monta un deținut de drept comun, brățările fiind de 10 cm fiecare, nenituite, lungimea lanțului măsura un pas, iar de acesta era agățată o bilă de fier de 10 kg3.

Hrana la carceră era distribuită din trei în trei zile, iar în celelalte deținutul primea doar câte o bucățică de pâine, dimineața.

Morții coloniei erau depuși în lăzi de lemn, la morga aflată lângă baie, complet goi cu o etichetă cu numărul legat de degetul mare de la picior. Uneori în lăzi erau puși și câte doi decedați, iar la morgă puteau sta și câte două săptămâni dacă vremea permitea acest lucru.

Decedații erau înmormântați noaptea, fără nici un ceremonial, în gropile comune din cimitirul satului Poarta Albă.

Unul dintre sergenții coloniei, Mionici, avea sadismul de a „verifica“ personal decesul, înfigând o țeapă în inima cadavrului se asigura astfel că nimeni nu i s-a substituit decedatului cu scopul de a evada.

Curând, sătenii au început să se plângă de faptul că deținuții decedați le ocupau terenul, așa încât conducerea coloniei a hotărât îngroparea decedaților la baza taluzului rampei de descărcare a excavațiilor de pe malul drept al Canalului. Un alt loc unde au fost îngropați decedații de la Poarta Albă a fost dumbrava de salcâmi din satul omonim, scrie sursa citată, conform Dicționarul penitenciarelor din România comunistă (1945-1967).