Botoșăneanul fiu de preot, care l-a interpretat pe Nicolae Ceaușescu, împlinește astăzi 75 de ani: Actoria este ca o cursă cu obstacoleGALERIE FOTO

A debutat pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu” din Botoșani pe vremea când era încă elev, într-o echipă care îl avea drept mentor pe Stelian Preda.

 

Născut pe 6 mai 1945, în Borolea, comuna Hănești, județul Botoșani, în familia preotului Mihai Cojocaru.

 

Constantin Cojocaru a urmat cursurile primare şi liceale în Botoşani și se pregătea pentru facultatea de… chimie. Cu câteva zile înainte de admitere, își amintește actorul, a urcat în tren, pe drum a învățat o fabulă și a dat examen la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, Facultatea de Teatru, Secţia Actorie, la București. A intrat ”din prima”. La clasa profesorului George Carabiu.

 

Nu întâmplător a urcat în trenul ce avea să îl ducă spre marea scenă. Pasiunea pentru scenă începuse încă din anii de liceu. Era elev când a debutat chiar, își amintește actorul, pe scena Teatrului din Botoșani, într-un spectacol al lui Stelian Preda.

 

Imediat după absolvire a devenit actor angajat al Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, instituţie despre care spune că i-a fost "a doua şcoală de teatru", profesori fiindu-i, de această dată, Andrei Şerban, Ion Cojar, Cătălina Buzoianu, Silviu Purcărete sau Alexa Visarion, nume de referinţă în teatrul românesc.

 

Rămâne la Piatra Neamţ aproape 10 ani (1966-1975), perioadă în care a fost şi profesor la Şcoala Populară de Artă.

 

În 1975 părăseşte Moldova, continuându-şi cariera artistică în București.

 

 

Descoperit de Pintilie

 

Actor extraordinar, fire discretă. Un cumul de talent, strălucire și modestie, combinație rar întâlnită în teatrul românesc.

 

În 1966, Lucian Pintilie îl distribuia în filmul ”Duminică la ora 6”, unde actorul născut în Botoșani evolua pe marele ecran alături de Irina Petrescu, Dan Nutu, Graziela Albini. Îl mai revedem în ”Bună seara, Irina” (1980), în ”Moromeții” din 1987, dar și în seria TV ”Băieți buni” (2005), ”Câini” (2016), ”Bacalureat” (2016), ”Breaking News” (2017).

 

A devenit ”popular” și vizibil și pentru publicul mai puțin familiarizat cu scena, odată cu rolul Nicolae Ceauşescu, din "Ultimele zile ale Ceauşeştilor", dar și prin interpretarea lui Emil Cioran, din "Mansardă la Paris".

 

Spectacolul de teatru-documentar "Ultimele zile ale Ceauşeştilor" a fost realizat de Institutul de Cercetare a Crimelor Politice de la Berlin şi reface procesul cuplului prezidenţial din 25 decembrie 1989. S-a jucat la Teatrul Odeon, şi apoi în turnee în străinătate. Rolurile principale au fost interpretate de Victoria Cociaş (Elena Ceauşsescu) şi Constantin Cojocaru (Nicolae Ceauşescu).

 

 

”În felul lui bolnav, a fost totuşi un om sincer”

 

Un rol despre care Constantin Cojocaru spune că a făcut eforturi imense să îi găsească personajului latura umană, fiind nevoit să urmărească secundă cu secundă gesturile, vorbele, spaimele lui Nicolae Ceauşescu în faţa judecătorilor săi.

 

"Actoria este ca o cursă cu obstacole, dar de departe unul dintre cele mai dificile hopuri din cariera mea a fost rolul lui Ceauşescu. Asta pentru că nu poţi juca veridic un personaj dacă nu reuşeşti să empatizezi cu el. Şi cum Dumnezeu să empatizezi cu un criminal? Trebuia să-i găsesc de urgenţă câteva calităţi ca să nu-l transform într-o caricatură. Şi atunci, pentru că spectacolul nostru se axa exclusiv pe proces, am privit de sute de ori DVD-ul cu simulacrul acela de judecată în încercarea de a-i detecta monstrului o urmă de umanitate. Şi am reuşit. Am observat, de pildă, că era foarte atent şi grijuliu cu coana Leana. Îşi punea protector mâna peste palma ei, încercând să o liniştească, în semn de "lasă-i să vorbească". Şi atunci, deşi ştiu că pare că mă folosesc de un clişeu care circula în epoca de aur, am înţeles că era un bărbat care şi-a iubit nevasta, nevastă care l-a controlat, l-a încălecat şi în multe privinţe a făcut ce-a vrut din el. Asta în plan personal. Ca om politic mi-a fost mult mai greu să găsesc ceva bun în Ceauşescu. Era nebun, megaloman, crud, de fapt sadic de-a dreptul, toate dublate de o incultură crasă, dar în demenţa lui, el chiar credea că este salvatorul României, că el este cel ales, aşa că putem spune că, în felul lui bolnav, a fost totuşi un om sincer, şi, după cum s-a purtat la proces, trebuie să recunoaştem că a fost şi demn. Cel puţin la sfârşit", spunea, potrivit România Liberă, actorul care l-a întruchipat atât de credibil pe Nicolae Ceauşescu.

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store