Ciprian și Cristian sunt doi români. Botoșăneni. Părinții lor au fost prieteni în copilărie, ei se știu din pruncia fragedă. Amândoi au luat drumul străinătății din nevoia de a-și pune la adăpost familiile, pentru a construi fărâma de siguranță pentru copiii lor.

Cristian Pârvu s-a întors acasă, la Botoșani. Ciprian Ionescu, în schimb, scotocește de o vreme prin comunitățile de români aflate în străinătate și scoate la lumină nu doar zbaterile, suferințele și dezamăgirile pe care compatrioții noștri le adună de atâția ani, dar și întâmplările frumoase, experiențele unice trăite printre străini.

Invitatul lui Ciprian a fost, în urmă cu câteva zile, Cristian Pârvu. Care a povestit nu doar cum a fost atâția ani printre străini, ci și de ce s-a întors în Botoșani.

”Un om onest și dintr-o bucată, așa cum sunt, de obicei, moldovenii. A plecat din țară cu un singur scop: să-și îmbunătățească situația, să-si pună familia la punct, financiar. S-a întors înainte să rămână fără familia lui iubită, o greșeală pe care mii de alți români au făcut-o poate fără să-și dea seama. A întemeiat o afacere de încredere cu nașul său, iar acum creează el însuși noi locuri de muncă. Un botoșănean întreprinzător, harnic și determinat. Mereu pozitiv, simpatic și volubil, care știe ce înseamnă viața cu bune și rele, străinătatea și sacrificiile pe care le implică aceasta”,

Ciprian Ionescu la podcastul despre români din UK și UE

(Ciprian Ionescu)

Din străinătate

Cristian Pârvu este din Botoșani. A absolvit limbi străine, a încercat să muncească în țară, însă nevoile financiare ale familiei depășeau la vremea aceea – în urmă cu 12-13 ani – cu mult ceea ce reușea el să adune. Un credit pe 30 de ani la apartament, un copil și multe greutăți l-au determinat pe Cristian Pârvu să încerce marea cu degetul. Iar marea cea mare se numea Europa. Noua Uniune Europeană.

A lucrat în Germania, în Irlanda, în Belgia și lista nu e gata. A avut noroc de o rudă, care i-a înlesnit de multe ori drumul și datorită căruia a cunoscut și comunitățile de români. A fost impresionat mai ales de românii din Dublin.

”Cel mai mare contact cu o comunitate românească l-am avut în Irlanda, unde am stat 5 ani. În celelalte țări doar mergeam la serviciu, veneam acasă și cam atât. În Irlanda aveam și timp, am putut să merg alături de vărul meu la biserică, să merg în casele românilor. Acolo veneau și irlandezi, stăteau împreună la un grătar. Românii din Dublin au reușit să ridice o biserică ortodoxă. Au făcut un efort financiar și au cumpărat o clădire pe care apoi au făcut-o biserică ortodoxă”, spune Cristian Pârvu.

Și asta nu e tot. A întâlnit în Irlanda români care respectă tradițiile și care promovează obiceiurile de acasă. Este adevărat că cei mai mulți sunt din județele Moldovei. Printre ei numeroși botoșăneni de ispravă!

Despre munca în străinătate este adevărat ce se spune, că este plătită mai bine. Însă prea puțin se calculează și ce presupune acest lucru: primești mai mult, dar cheltuiești mai mult. Nu putem compara chiria din Anglia cu rata din România, spune Cristian.

Însă depinde foarte mult cu ce ”bagaj” vii de acasă. Cristian a știut engleza și asta i-a mai ușurat mult drumul prin hățișul birocrației englezești.

”Am fost un caz fericit, mereu m-am dus la sigur. Știam engleză, un pic de bătaie știu, cum spune românul, puteam lua viața în piept, dar am preferat să merg la sigur”, spune Cristian Pârvu.

Își amintește cum, în Germania, a dat peste un angajator neserios. La fel a pățit și în Belgia, unde după o lună a fost pus să facă altceva decât treaba pentru care fusese angajat. În Scoția a fost bine, dar și acolo a luat țeapă de la un scoțian. Scoțienii sunt zgârciți la bani. La bunătate sunt pâinea lui Dumnezeu, povestește botoșăneanul, dar la bani... Mai exact, s-a zgârcit la 10 cenți pe oră. Au venit niște polonezi și i-a luat pe ei, pentru că au acceptat să lucreze cu 10 cenți mai puțin decât românii.

”În Anglia am avut ghinionul să fiu acolo când a început recesiunea, în 2008. Aveam un job stabil la o firmă cunoscută. Mi s-a spus: trebuie să promovăm englezi în postul pe care ești tu. Eu lucram la întreținere. Fusesem de două ori angajatul lunii, deși eram străin. Am fost apreciat, dar când a venit recesiunea au spus că trebuie să promoveze un englez”.

A depus apoi CV-uri la foarte multe agenții, pe șantiere. A mai stat trei săptămâni, nu l-a chemat nimeni. Începea greul cel mai greu.

(Cristian Pârvu)

Da, a simțit cum e să fii cetățean de mâna a doua, a treia.

”M-am simțit de câteva ori românul de mâna a doua, a treia. Mi s-a spus în față. Am încercat să le explic, nu e chiar așa: și noi avem o cultură, și noi suntem învățați. Au rămas foarte surprinși, în Anglia, cât de bine știu să scriu, să citesc, și îi mai corectam și pe ei când greșeau. De unde știi? Păi crezi că în România nu se face mimic? De câte ori m-am simțit ofensat pentru că ei credeau despre noi că suntem lumea a treia am încercat să le explic: nu e chiar așa. Dar ești venit la ei în țară, ești intrus”,

Cristian Pârvu

Se câștigă bine peste graniță, dar să nu credem că în străinătate curge lapte și miere. Trebuie să muncești, să fii serios și să respecți națiunea în care te afli. Chiar dacă ei nu o fac, trebuie să fii deasupra tu, la nivel personal. Să te respecți mai întâi pe tine și ceilalți te vor trata altfel.

”M-am întors acasă pentru că nu am mai avut motivație”

Însă tot mai bine este acasă. Teama celor plecați că în România nu ai ce face este fără temei, spune Cristian Pârvu. El s-a întors în Botoșani, unde îl așteptau soția și cei doi copii.

”Să nu uite, dacă vor dori să se întoarcă înapoi, și aici, în România, se pot descurca. În momentul în care știi o meserie, dacă ai strâns bani, vii și pornești o afacere, de jos. Când m-am întors din Irlanda, în Botoșani, m-am alăturat unei rude care avea o firmă de termopane. Încercăm să fim serioși, să ne facem treaba și suntem recomandați dintr-un client în altul”.

Nu regretă decizia luată. Și asta pentru că, acum, viața nu se mai măsoară în bani. Nici în rate sau datorii. Astăzi, viața lui Cristian Pârvu înseamnă copilărie și zâmbet. Înseamnă să fie fericit alături de ai săi. Nu mai câștigă așa cum câștiga în Irlanda sau în alte țări care pentru mulți reprezintă paradisul.

A înțeles acest lucru atunci când, întors acasă peste doi ani de străinătate, băiatul nu îl mai recunoștea.

”M-am întors acasă pentru că nu am mai avut motivație. Mi-am atins scopul, am reușit să îmi achit apartamentul, l-am vândut pe cel cu două camere, am trecut la trei camere și nu mai aveam pentru ce să sacrific copilăria copiilor mei. Pe băiat l-am lăsat de doi ani, când l-am revăzut la patru ani nu mă mai recunoștea. Fetița la fel. Sunt chestii dureroase. Am terminat datoriile și am venit alături de familie”, spune Cristian Pârvu.

Este convins că orice român care a muncit în străinătate va reuși să își găsească un rost și acasă. Chiar și la Botoșani.

”Dacă vor veni acasă vor reuși, ce au învățat în afară pot aplica și aici, în România. Dacă vrei să faci ceva în România, se poate. Este nevoie de zidari. În construcție este nevoie de oameni tot timpul. Sunt prea mulți plecați, nu mai sunt meseriași. Dacă s-ar întoarce toți meseriașii din străinătate acasă ar avea de lucru. Dacă vrei să faci bani, reușești în România, este nevoie de meseriași, sunt plătiți bine și aici. Salariul mai mic, e adevărat, dar fără cheltuieli din afară… Vor avea de lucru. Românului îi e frică să vină acasă. Ce fac în România? Ce ai lucrat acolo poate reușești și aici. Faci ceea ce știi sau îți găsești o idee de afacere”.

Povestea lui Cristian Pârvu este o lecție de viață. Și nu este singurul. Important este să îți păstrezi valorile, să te respecți pe tine și atunci toți ceilalți îți vor respecta valorile și te vor aprecia ca om.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: