Cine spune că Botoșaniul nu are tineri valoroși și deștepți, se înșeală. Faceți cunoștință cu un viitor inginer în domeniul sistemelor de stocare a energiei, care, cu siguranță, peste câțiva ani, va deveni un fel de Mark Zuckerberg al mașinilor electrice. Și-a făcut bagajele la terminarea liceului și a zburat în ținutul tuturor posibilităților. A plecat împreună cu fata visurilor lui. Amândoi studiază la aceeași universitate.

Timpul a trecut cu repeziciune, iar botoșăneanul s-a trezit în anul III de facultate cu gândul la un doctorat care îi va deschide noi uși pe viitor. Da, spunem doctorat și nu masterat pentru că, explică Andreas, în Anglia se POATE!

”Sunt în anul III momentan la Universitatea Southampton, din Anglia. Studiez inginerie mecanică. Până nu de mult am fost într-un curs de patru ani, dar anul acesta m-am transferat la un curs de trei ani  numai pentru a termina anul acesta și de la anul să încep un doctorat”, ne-a spus tânărul.

Reporter: Ce înseamnă mai exact?

Asta ar însemna încă patru ani de studiu  individual. Un an ar fi de training în care ni se pun bazele subiectului. Subiectul este ”Sisteme de stocare de energie” și aplicații cum ar fi mașini electrice și multe altele. Ar fi un an de training în care se pun bazele, apoi trei ani de cercetare făcuți individual, iar la sfârșitul celor trei ani trebuie scrisă o lucrare de doctorat.

Reporter: În România care sunt etapele de urmat, cele firești?

În România, din câteva știu, nu poți face un doctorat dacă nu ai un master. Pe când în Anglia te lasă, dar este o diferență. Nu este un doctorat standard, de trei ani , e un doctorat de patru ani acolo. Nu sunt toate la fel, cel la care am aplicat eu e așa. Se cheamă doctorat integrat pentru că are acel an care e echivalentul unui master.

Reporter: În ce domeniu va fi doctoratul?

Doctoratul va fi în ”Sisteme de stocare energie”. Este o combinație de inginerie electrică și mecanică cu câte ceva noțiuni de chimie.

Reporter: De ce nu ai ales să te școlarizezi în România?

În primul rând din cauza oportunităților. Specific vorbind despre inginerie, în România destul de puține oportunități. În Anglia, pe de altă parte, când te duci, ai atâtea companii auto. Eu sunt pasionat  de mașini în general și ai atâtea companii auto la care poți lucra. La fel, toată cercetarea este mult mai bine finanțată și încurajată acolo, pe când aici mai puțin.

Reporter: Asta înseamnă că vei rămâne acolo să profesezi

Da, în principiu, da. De acum ar mai fi încă patru ani cât noi o să stăm acolo pentru că amândoi suntem la aceeași universitate, dar după, în principiu, rămânem. Nu știu dacă neapărat în același oraș sau neapărat în aceeași țară. Putem să ne mutăm pentru că nu suntem fixați pe un anumit loc.

Reporter: Din punctul tău de vedere, România este pregătită să își păstreze valorile, adică oamenii capabili care ar avea un cuvânt de spus în orice domeniu?

Problema este că, odată ce încerci să faci ceva, îți pui bazele unui plan, îți faci o echipă și începi să faci și începi să te lovești de câte un obstacol. Birocrația, taxele care sunt de plătit. Nu zic că și în Anglia sunt taxe de plătit sunt slavă Domnului. Anumite etape care îți întârzie proiectul și parcă îți pun bețe în roate. Nici facilitățile nu sunt la fel ca în Anglia, mă refer la echipamentele de laborator. Eu am terminat la Colegiul Național ”Mihai Eminescu”, acum trei ani și lucram pe aceleași aparate ca acum 20 de ani. Profesorul meu fusese acolo chiar 30 de ani și spunea că a lucrat pe aceleași obiecte și mi se pare de neacceptat având în vedere că nici nu erau în condiții perfecte. Erau stricate, trebuia să improvizăm noi ceva. Foarte puțină practică am făcut cât am fost în liceu. Imediat cum am ajuns la facultate s-a schimbat totul. Facultatea, în Anglia, în orașul Southampton, probabil cel mai călduros de acolo și este în top 100 universități din lume. Este foarte sus pe cercetare.

Reporter: Cum ai ajuns acolo?

În clasa a XII- a am aplicat pentru mai multe universități. Se face o aplicație standard prin UCAS la cinci universități din Anglia. Aplicația constă într-o scrisoare de recomandare de la un profesor. Se trimit aplicațiile acestea, ei le procesează, se uită și văd dacă ești un candidat potrivit pentru cursul respectiv, după care îți trimit ofertele. Ofertele sunt, bineînțeles, condiționate în funcție de media de la bacalaureat. La bacalaureat am avut 9,80 media. Depinde foarte mult, dacă aplicația ta este foarte, foarte bună și ei te acceptă din prima, se poate să îți lase nota mai jos, să fie puțin mai lejer. Dacă au dubii, se poate să îți ceară o notă puțin mai mare.

Reporter: Din cinci universități, de la câte ai primit oferte?

Din cinci universități am primit oferte de la trei din ele. Celalte două au fost Imperial și Oxford. La Oxford am fost și la interviu, dar au spus că nu. E greu să-mi dau seama de ce exact sau ce nu făceam eu și voiau ei să vadă, dar nu am regretat niciodată. Locul în care am ajuns e mult mai orientabil practic pe aplicarea teoriei.

Reporter: Pentru doctorat ai un proiect? Urmează să faci ceva?

Titlul doctoratului este destul de general și tocmai pentru asta este primul an. Trebuie să fim inițiați în domeniul respectiv pentru a putea să facem o decizie în cunoaștere, să știm exact ce vrem să facem. Nu poți să te dedici trei ani unui proiect care îți ia absolut tot timpul și să faci ceva care nu îți place. Până la urma și asta mi-a definit foarte clar profesorul care va fi coordonator la tot doctoratul ăsta. Scopul doctoratului este să obții ceva nou, să inovezi ceva. Nu este să predai o carte, nu este să cauți articole să le citești și să faci rezumate. În niciun caz. Într-adevăr asta este o mare parte din doctorat în primul an, pentru că trebuie să știi domeniul foarte bine, dar după primul an începi să-ți pui amprenta. Să faci ceva original, să începi să îmbunătățești.

Reporter: Te-ai gândit la ceva anume?

În principiu, fiind pasionat de mașini, mi-ar place să merg pe sisteme de stocare energie pentru mașini electrice și asta însemnând baterii, roți volante, sunt multe feluri. Fiecare din astea oferă o întreagă teză de doctorat. Îți trebuie curaj să faci așa ceva pentru că dedici practic patru ani pentru a continua studiile , timp în care puteai, de exemplu, să îți iei un job, să începi să lucrezi undeva. Într-adevăr, după ce termini doctoratul ai alte oportunități. Sunt multe companii, departamente de cercetare și de dezvoltare pe anumite produse și astfel de departamente caută oameni specialiști într-un anumit domeniu pentru a-i angaja. Mai sunt și alte oportunități de carieră cum ar fi în mediul academic, profesori universitari, știu că se caută și ar merge sau în consultanță pe inginerie.

Reporter: În România noi avem puține stații de alimentare pentru mașini electrice, din câte știu

Aproape de București, cam atât. Mașinile electrice, în general, se pot alimenta și de la rețeaua proprie de la casă cu anumite transformatoare dar la fel durează cam opt ore și costurile sunt destul de mari. O mașină electrică poată să consume la un drum de 300 de km cât o casă, timp de o săptămână. Sunt mari consumurile și un astfel de doctorat ar putea să fie focusat pe eficientizarea mașinilor, fie pe îmbunătățirea bateriilor pentru că astfel poți înmagazina mai multă energie. Am văzut că pe 31 martie o sa lanseze TESLA. TESLA e o companie care face mașini electrice și va lansa al treilea model al lor care este destinat consumatorului de rând, ei evaluează un preț care ajunge la 35.000 de dolari. Comparat cu celelalte modele ale lor, e o diferență mare.

Reporter: Cam în câți ani estimezi că va ajunge România la un nivel în care să poată păstra tinerii cum sunteți voi?

Cu România e o chestie foarte complexă și are nevoie de mai multe etape. În primul rând, oamenii ar trebuie să fie un pic mai deschiși. Mai puțin cicălitori, mai puțin răi. Asta e o chestie generală. În Anglia fiecare își vede de treaba lui, nu îl interesează ce faci tu. În general, acolo nu prea există un spirit competițional. Toți sunt într-o colaborare. Foarte mult ne încurajează să merge pe lucrul în echipă. Pe când aici, concursuri, olimpiade, nu zic că nu sunt bune căci și eu am fost la foarte multe și te formează, îți dau încredere, dar destul de puțin pe partea asta de grup. Nu prea te învață să comunici. Părerea mea, ce am prins eu. Acum nu știu, se mai schimbă lucrurile. Ar trebui atrase fonduri și băgate pe cercetarea și dezvoltarea infrastructurii și a multor lucruri în România. Încă suntem cu câteva zeci de ani în urmă. Ți-ar fi milă să îți iei o mașină și o bagi pe drumul Botoșani - Iași. Timpul în care putem ajunge și noi, unde sunt cei din Vest depinde foarte mult de atitudinea oamenilor. Toată schimbarea asta vine din interior. Nu vine ca o masă, ci de la fiecare individ și se răspândește. Dacă o să reușim să facem asta rapid, putem să ne uităm chiar la 10 ani.  Ar fi un timp rezonabil în care să ajungem cât de cât aproape cu Vestul.