În trecut avuțiile boierilor care au trăit pe meleaguri botoșănene erau incomparabile milioanelor de euro care se află în conturile bogaților prezentului. Boierii s-au transformat de-a lungul timpului, din toate punctele de vedere. Duse sunt și actele mari de mărinimie, prezentul aduce cu sine o goană neobosită după noi și noi câștiguri.
O ruină ar spune unii, un colos al istoriei, spun specialiștii. Casa Ankele i-a aparținut unui armean, Carol Ankele, unul dintre primii oameni bogați ai Botoșanilor.
A fost primul dealer de mașini din România și ajunsese să-l împrumute chiar pe Hitler. A trăit la Botoșani iar numele lui, în unele cercuri este rostit cu mândrie chiar și în vremurile actuale.
Preotul Teodor Candrea se află printre ei și de câțiva ani de zile încearcă o negociere cu Primăria pentru vânzarea acestei clădiri monument istoric.
Și de aici începe altă poveste care reflectă realitatea zilelor actuale și metehnele oamenilor care trăiesc în ea. Și ale policienilor.
În fostul mandat s-a propus cumpărarea acestei case care mai apoi să intre în patrimoniul Primăriei Botoșani și să aibă o destinație pentru a nu se irosi.
Demersul a bătut pasul pe loc până când la Primărie a revenit actualul edil șef care și-a arătat intenția de a continua inițiativa precedesorului său.
Prețul cerut de preotul moștenitor se apropie mult de jumătate de milion de euro, iar din acest motiv membrii partidului majoritar din Consiliul Local, prin vocea viceprimarului Marian Murariu au solicitat efectuarea unei expertize care să arate starea actuală a clădirii și astfel prețul corect de achiziție.
Și de aici, s-a rupt totul și s-a trecut la orgolii politice.
Primarul Cătălin Flutur a fost întrebat despre Casa Ankele despre care se discuta intens în noiembrie anul trecut.
”Îl aștept pe dl viceprimar Murariu să vină cu soluția. Nu putem face o expertiză pe o clădire care nu este a noastră. Cu bani de la Primărie. Dacă găsește o soluție, îl aștept și să vină cu soluția. Chiar a fost și subiectul unei teme discutată într-o ședință de permanență. Aștept soluția specialiștilor”,
Cătălin Flutur, primarul municipiului Botoșani
Cel vizat a fost întrebat.
Marian Murariu, personaj nou în administrația publică locală și în politică deopotrivă, a petrecut deja un an de zile la Primărie.
Spune că această perioadă i-a fost suficientă pentru a observa cum s-au desprins bucăți din Casa Ankele dar și pentru a afla că acest imobil se află în zona clădirilor cu grad de risc seismic ridicat.
”Toate aceste lucuri puse cap la cap nu fac decât să-mi confirme faptul că am făcut bine când am cerut expertiza tehnică, având în vedere toate problemele care sunt acolo. Probabil cu timpul, vom descoperi și mai multe”,
Marian Murariu, viceprimarul municipiului Botoșani
De fapt, clinciul politic dintre primarul liberal și viceprimarii lui social democrați a pornit de la expertiza tehnică.
Și cel care suportă aceste costuri care, în realitate nu sunt chiar o avere.
”Voi încerca să discut cu proprietarul clădirii pentru că și dlui este interesat să vândă casa, pentru că reabilitarea acestei case costă foarte mult. Nu are bani să o întrețină, are o mare problemă. Și atunci este interesat proprietarul să o vândă. Dacă este interesat să o vândă, vom discuta cu dlui să plătească expertiza, cu un expert agreat și de Primărie”
Marian Murariu, viceprimarul municipiului Botoșani
Preotul Candrea va fi însă cel mai probabil uimit de cererea celuilalt viceprimar care merge mai departe și îi propune să urmeze exemplul boierilor de altădată și să doneze Casa Ankele pe care oricum nuare șanse să o vândă vreunui om de afaceri, decât statului.
”În situația Casei Ankele suntem într-un blocaj instituțional și prin intermediul dv. fac o solicitare publică părintelui care deține acest obiectiv să-l doneze municipalității, pentru a fi rebilitate, pentru a nu pierde această clădire, la fel cum au făcut și boierii de altădată care ai donat o serie de monumente extraordinar de frumoase care astăzi reprezintă emblema municipiului Botoșani”,
Cosmin Andrei, viceprimarul municipiului Botoșani
Tânărul șef din Primărie a făcut trimitere la boierii dinainte. Și a exemplificat chiar cu clădirea care este vizitată zilnic de sute de oameni și unde își desfășoară activitatea.
%20(Medium)(1).JPG)
Clădirea Primăriei care a fost donată orașului undeva prin anii 1850. Pe atunci municipalitatea deținea o clădire cu chirie undeva în ”Țigănime” unde proprietar era Mihai Bolfosu.
Casa a aparținut stolnicului Enachi Codrescu, de altfel fiind cunoscută și sub numele de Casa Codrescu, apoi prin testament lăsat de stolnic, lui Gheorghe și Iona Loiz, acesta din urma vânzând-o lui Anastasie Batoșă, hatman în 1806.
Botoșănean de origine, Domnitorul Moldovei Grigore Ghica săvârșește un gest generos, cumpărând casele Codrescu-Batoșă, în 1851, dăruindu-le Euforiei Botoșanilor, orașul său natal.
”Comparativ cu nivelul veniturilor, cred că aveau mai puțini bani decât dețin astăzi oamenii de afaceri care au imobile monument istoric, clădiri foarte frumoase și aceste imobile sunt în paragină, nici măcar dlor nu investesc pentru ceea ce reprezintă ele, pentru municipiul Botoșani”,
Cosmin Andrei, viceprimarul municipiului Botoșani
Și, revenind la expertiză, viceprimarul susține că, dacă într-adevăr s-ar dori, Primăria ar putea aloca sumă necesară pentru că…
”Se pot cheltui bani pentru efectuarea expertizei, lucru validat prin hotărârea de principiu a Consiliului Local care ne dă voie să facem expertiză la această clădire, dar cred că sunt alte interese care blochează efectuarea expertizei, care oferă o imagine clară a acelei clădiri, dacă este încadrată într-o clasă de risc seismic, care este valoarea unui cost estimativ pentru reabilitare, pentru că există o serie de riscuri cu acea clădire”,
Cosmin Andrei, viceprimarul municipiului Botoșani
Sediul în care funcționează astăzi Primăria nu este singurul donat statului de oamenii bogați de altădată.
Casa Sofian este de asemenea oferită cu titlu gratuit de doi importanţi boieri botoşăneni, mari filantropi, Nicolae şi Ruxandra Sofian.
Și această clădire a stat decenii la rând în paragină.
Deşi construit de nişte oameni cu multă dare de mână în epoca lor, aceştia au decis ca frumoasa lor locuinţă, amplasată într-o frumoasă zonă a oraşului, să devină azil de bătrâni. Această dorinţă a fost stipulată şi în testamentul lui Nicolae Sofian.
Ulterior clădirea a găzduit diverse stabilimente spitaliceşti, iar la sfârşitul perioadei interbelice şi imediat după instaurarea comunismului, vastul parc aferent clădirii a fost sacrificat, făcând loc sub administraţia Direcţiei Sanitare a Judeţului Botoşani unor clădiri anexe de îngrijire, leagăn de copii, distrofici, lehuze, persoane afectate de sindromul imuno-deficitar, şi altele care, ca şi corpul principal de clădire, erau total improprii unui act medical corespunzător.
Următoarea sa destinație este de Centru Cultural Pastoral.
Generozitatea oamenilor cu avere care au trăit în urmă cu mult timp s-a pierdut însă în negura vremurilor.
”Acum din păcate nu mai avem, nu mai avem boieri așa de mărinimoși ca să fi primit o clădire retrocedată și să spună, uite dle, o donez către comunitate, nu avem cazuri de genul acesta”,
Dănuț Huțu, directorul Direcției de Cultură și Patrimoniu Cultural Botoșani
Și la Pomârla, boierul Anastasie Bașotă a făcut donații similare.
Imediat după Revoluție, singurul bun donat Primăriei a fost un apartament pentru femeile supuse violenței domestice. Însă nu de vreun om de afaceri, ci de o fundație.
Între timp, averilor botoșănenilor afaceriști au tot crescut însă actele de caritate au devenit o rarirate. Cu excepția a câtorva burse probabil pentru copii merituoși și a unor sume infime oferite unor copii bolnavi sau extrem de săraci.
