La 100 de ani de la Marea Unire, un adevăr dur răzbate din datele oficiale: tot mai mulți români pleacă în străinătate. România ocupă durerosul lor 2 în lume în ceea ce privește migrația, după Siria. Iar la noi, nu este zonă de conflict.
Rezultatul este unul la fel de dureros: mii de copii cresc fără părinți și rămân așadar fără principalul lor sprijin. Au parte de un trai mai bun, dar asta nu înseamnă că banii compensează lipsa imensă a celor care le-au dat viață.
Acum, în preajma sărbătorilor, puțini sunt cei care se bucură de un Crăciun alături de ambii părinți.
Și încet, încet, acești copii suferă și din nefericire o fac de cele mai multe ori în tăcere. Practic ei sunt protagoniștii unor adevărate povești dureroase. Iar de cele mai multe ori cu greu îți dai seama că ei de fapt încep să se confrunte cu boala secolului și anume depresia.
Laura Jijie, coordonatorul Compartimentului de Psihiatrie Pediatrică al Spitalului Județean Mavromati susține că peste 80% dintre copiii care se prezintă în cadrul Compartimentului au cel puțin un părinte plecat în străinătate. Dintre aceștia, în jur de 10% suferă de depresie tocmai din cauză că părinții nu le sunt aproape.
„Plecarea părinților în străinătate determină apariția la copil și la adolescent a unei tragedii, pentru că este o tragedie. El nu înțelege de ce mama și tata, sau ambii părinți au plecat, de ce este lăsat în grija altor persoane. Când unul dintre părinte este plecat, celălalt părinte cumva compensează lipsa celuilalt și își asumă responsabilitatea, este și mamă și tată în același timp. Toți copiii de orice vârstă sunt afectați în egală măsură. Depresia este boala secolului, se spune că în 2020 depresia va fi principala cauză de dizabilitate în lume pentru că ea atinge toate categoriile de vârstă, toate categoriile sociale și este un adevărat flagel”,
Laura Jijie, medic coordonator Psihiatrie Pediatrică
Iar simptomele depresiei sunt diferite de la o vârstă la alta.
Iată câteva dintre ele:
„La preșcolariapardureri de burtică, cefalee, vărsături, grețuri, copilul plânge, este abătut, nu se mai joacă cu ceilalți, se izolează, nu mai are poftă de mâncare. La școlari plecarea părintelui și apariția unor simptome de depresie pot fi reprezentate de scăderea randamentului școlar, dificultăți de concentrare a atenției, refuzul școlar, dificultățile de somn, lipsa poftei de mâncare, somnul agitat”,
Laura Jijie, medic coordonator Psihiatrie Pediatrică
Iar la adolescenți lucrurile sunt mai dificile și asta pentru că deja această etapă a vieții este mai complicată.
„Pe lângă problemele cu care se confruntă el însuși (n.r adolescentul) legate de imaginea de sine, nu are încredere în el, trăiește sentimentul de inutilitate, apar îngrijorările legate de viitorul lui, plecarea părinților poate să fie factorul precipitant al apariției unei depresii.Toți suferă în proporții diferite. Deși înțeleg motivele pentru care părinții pleacă în străinătate, e dificil pentru fiecare dintre ei să gestioneze aceste emoții negative. Adolescența e o perioadă mai vulnerabilă.”
Laura Jijie, medic coordonator Psihiatrie Pediatrică
De aceea mulți dintre adolescenți cad în capcana drogurilor, a alcoolului, iar din nefericire se ajunge până la suicid.
Pachetele nu compensează iubirea părinților
Chiar dacă acești copii au o viață mai bună, de cele mai multe ori ei nu își doresc decât să fie alături de părinții lor. Iar dacă acest lucru nu este posibil, este important totuși ca părintele să comunice mereu cu micuțul său, mai ales acum când trăim într-o eră a tehnologiei.
„Au fost cazuri când copilul spunea că mama îmi trimite pachete, bani, dar el vrea să fie mama lui acasă. El are nevoie de prezenta constantă, fizică a mamei. Acolo unde comunicarea este adecvată, susținută de mijloace moderne – telefon,WhatsApp, Skype atunci copilul reușește să depășească această perioadă și să treacă relativ cu bine, fără apariția unor simptome negative. Dar acolo unde comunicarea este deficitară, părintele este plecat, unde există și o amăgire din partea părinților care nu sunt sinceri în relația cu copilul, explicându-i cât va sta, când va veni, să știe să-l pregătească la ce se va întâmpla, atunci suferința copilului este mai mare”,
Laura Jijie, medic coordonator Psihiatrie Pediatrică
Din nefericire, unii părinți stau foarte mulți ani în străinătate, astfel că atunci când se întorc definitiv constată că al lor copil practic a devenit un adolescent care vrea să își ia propria viață în mâini.
„Iubirea nu se cumpără ci se creează. Dacă la bază este afecțiunea, încrederea și respectul atunci aceasta relație se construiește frumos. În multe cazuri am întâlnit următoarea situație, mama a plecat în străinătate iar în momentul în care a revenit definitiv acasă constată ca nu își cunoaște copilul, ca l-a lăsat mic și îl găsește adolescent care are propria personalitate, propriile opinii formate, vrea libertate, are anumite opinii foarte ferme în contradicție cu ale părintelui și de aici se pot naște diverse conflicte și trebuie sa reconstruim această relație părinte – copil”,
Laura Jijie, medic coordonator Psihiatrie Pediatrică
Să sperăm că toată această situație se va schimba, că miile de copii din Botoșani dar și din celelalte județe vor crește frumos alături de părinții lor. Din nefericire, însă la cum merg lucrurile în prezent în România, totul pare un vis irealizabil. Se va putea oare împlini cândva?
DESCARCÃ APLICATIA BOTOSÃNEANUL PENTRU MOBIL:
