Bătrânul Măr care a făcut minuni ”odihnește” lângă gard, Sfinte Moaște ascunse de Securitate în zidul bisericii: De ce nu iei oasele acelea să le arunci în pârâu? - GALERIE FOTO

Botoșanii sunt asemenea unui tărâm încă nedescoperit, cu minuni purtate din gură în gură de pustnici sau de pelerinii care, an de an, bat potecile dintre mănăstiri.

 

Ținut binecuvântat, cu sfinți în calendare și cu duhovnici pe care îi cinstește întreaga creștinătate, Botoșanii nu au, însă, nici pe departe faima județelor vecine, atunci când vine vorba despre turismul religios. Poate și de aceea mănăstirile de aici își duc viața într-o discreție creștină netulburată de agitația excursioniștilor de sezon.

 

Creștinii care au intrat în anii din urmă în curtea Sihăstriei de la Vorona au poposit lângă Mărul Sfântului Onufrie, cunoscut pentru minunile petrecute aici de pe vremea Domnitorului Mihai Sturdza. Aflat la doi pași de mormântul Cuviosului Onufrie, Mărul cel falnic a fost, în timp, un martor tăcut al sfințeniei, martor al unui timp greu încercat.

 



(Sihăstria Voronei, 2020: Mărul Sfîntului Cuvios Onufrie)

 

 

Vlăstar nou lângă mormânt

 

Imaginea dureroasă a trunchiului bătrân și ars era, de o vreme, mai degrabă una a suferinței decât a speranței.

 

De un timp, însă, pelerinii au avut parte de o altă minune: bătrânul măr al Sfântului Onufrie își odihnește trunchiul lângă gard, locul fiindu-i luat de un vlăstar tânăr, protejat de un gărduleț pe care s-a păstrat vechea inscripție: Mărul Sf. Cuvios Onufrie.

 



(Sihăstria Voronei, 2021: Mărul Sf. Cuvios Onufrie)
 

 

Creștinii păstrează aceeași pioșenie în fața vlăstarului proaspăt, care dă semne că se va ridica la fel de falnic, hrănindu-se parcă din continua rugăciune care se aude la mormântul Cuviosului Onufrie.

 

 

Sfântul care a lăsat politica și a plecat în pustie

 

Cuviosul Onufrie (*1700 - 1789) a fost un om politic din Rusia Mică, după cum era numită în trecut Ucraina de astăzi. Unele izvoare istorice, Onufrie ar fi fost chiar guvernator al Rusiei Mici. Deși se spun că provenea din rândul nobilimii, este atras de viața duhovnicească. Într-o zi lasă viața politică și pleacă spre Moldova, în căutarea lui Paisie Velicicovschi (1722, Poltava, Ucraina - 1794, Neamț, România). Negăsindu-l la acea vreme, a trecut pe la Poiana Mărului, apoi s-a stabilit pentru o scurtă perioadă de timp la Mănăstirea Dragomirna. Aici, la Dragomirna, are loc întâlnirea dintre Onufrie și Paisie Velicicovschi, între cei doi legându-se o prietenie ce se va înduhovnici într-o relație de ucenic – duhovnic. De la Mănăstirea Dragomirna, Onufrie pleacă spre Vorona, aflând că în codrii de aici viețuiesc mulți sihaștri ruși.

 

Rămâne în ținutul Voronei, fiind atras de liniștea pădurii de la Sihăstrie. Cuviosul Onufrie a fost vreme de doi ani stareț al Mănăstirii Vorona, după care se va retrage la Sihăstria Voronei. A trăit într-un bordei de pământ, chiar pe locul unde astăzi se află mormântul Cuviosului.

 

 

Un mare rugător

 

Îmbracă schima cea mare în anul 1774, de la părintele său duhovnicesc, Paisie. A trăit în nevoință aspră. Pe 29 martie 1789, sufletul sfântului se ridică la Ceruri.

 

 

Este înmormântat în livadă, la rădăcina unui măr. După mulți ani, pelerinii din tot ținutul prinseseră a veni la mormânt, convinși fiind de sfințenia Cuviosului.

 

 

Vizita Domnitorului și mărul care face minuni

 

După 57 de ani, domnitorul Moldovei, Mihai Sturdza, ajunge prin aceste locuri.

 

”Ajungând în această poieniță cu vânătoarea, domnitorul nu a vânat nimic. Însă văzând că locul e atât de frumos, s-a plimbat și s-a mirat să găsească mere la rădăcina unui pom. A luat cele trei mere frumoase și le-a dus acasă, unde avea o fetiță bolnavă de epilepsie. Fetița a mâncat cele trei mere și s-a vindecat. Domnitorul și-a dat seama că acolo, în poieniță, trebuie să fie ceva. S-a întors și l-a întrebat pe stareț, i s-a spus că este mormântul unui mare pustnic, Onufrie. Domnitorul a dat poruncă să se facă drum de la Vorona până la mormânt”,

Protos. Ghedeon Huțănașu, starețul Mănăstiri Sihăstria Voronei

 

Vestea că la Sihăstria Voronei se află un Măr care face minuni și un sfânt grabnic ajutător începe să se răspândească. Creștinii au început a cerceta poteca până la Sihăstrie.

 

 

Moaște ascunse în zidul bisericii

 

În perioada comunistă, sfintele moaște ale Sfântului Onufrie au fost ascunse în zidul bisericii,  spun părinții, locul fiind mascat cu o icoană așezată peste ușiță.

 

Ascunzătoarea, se zice, era cunoscută chiar și de securiști, care dădeau locului târcoale, fără însă a avea curaj să atingă icoana. Protos. Ghedeon Huțănașu, starețul Mănăstiri Sihăstria Voronei, povestește într-un interviu că, într-o zi, unul dintre securiști s-a încumetat să apară în fața unui călugăr spre a-i da grabnică poruncă: să scoată osemintele din zid și să le arunce.

 

”Când eram eu frate, am prins o discuție între un securist și părintele egumen care era aici. Și securistul spunea: De ce nu iei oasele acelea să le arunci în pârâu? Cutremurat, părintele i-a spus: Dacă ești viteaz, hai în biserică, uite cheile, ia-le și aruncă-le dumneata! Securistul a spus: De ce eu? Matale să le arunci, că ești preot! Ba matale, că ești viteaz, i-a spus din nou părintele. Atunci securistul a plecat și de atunci nimeni nu a mai spus ceva despre moaștele Sfântului Cuvios Onufrie”,

Protos. Ghedeon Huțănașu, starețul Mănăstiri Sihăstria Voronei

 

Călugării Voronei au îngrijit Sfintele Moaște care, astăzi, se află în interiorul biserici, mii de credincioși ajungând în fiecare an spre închinare.

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store