Bătaie de joc în casa PSD-ului PNL-ist

 

Imaginaţi-vă următorul tablou: toţi liderii opoziţiei unite de la Botoşani îngrămădiţi la un prezidiu. Bine îmbrăcaţi, cu foi prin faţă, aranjându-şi scaunele, mutându-se de pe unul pe altul, purtând minute bune discuţii despre alocuţiunile pe care la vor avea în curând. De cealaltă parte, câţiva spectatori, şi la propriu, şi la figurat – unul joacă rolul spectatorului şi în Parlament, aşa că nu-i o noutate  - altul, mai nou, pregăteşte proces unui jurnalist “şmecher”. La masă o mulţime de ziarişti aşteaptă declaraţiile politicienilor, că de aia au fost invitaţi acolo.
Şi încep să vorbească. Unul zice ceva de Guvern, altul de Boc, altul de legea asistenţei sociale, altul face invitaţii la Vorona. Nici un cuvinţel despre Botoşani şi pentru botoşăneni. Candidatul la Primărie nici nu ia cuvântul. O face însă aspirantul la preşedinţia judeţului, care este lovit de o revelaţie şi transmite oamenilor descoperirea: botoşănenii nu ştiu care-i treaba cu Consiliul Judeţean, cu ce se ocupă, ce face el, baliverne dintr-astea… Mai vorbeşte şi omul cu epigonii, care asemeni serialului “Tânăr şi neliniştit” care ne îmbătrâneşte pe toţi mai zice din nou ceva – nu ştiu pentru a câta oară, că e chiar aproape imposibil să mai numeri – despre Guvernul Boc. Nu suflă unul o vorbă despre Ţâbuleac, despre Flutur, despre Roman. Şi gata, oamenii cică aşteaptă întrebări. Într-un gest aproape fără precedent de protest tăcut, toţi jurnaliştii se ridică şi pleacă.
Ce s-a întâmplat vineri la sediul PSD-ului, acolo unde toată floarea cea vestită a USL-ului s-a adunat, a fost o bătaie de joc. Nu atât la adresa mass-media, pentru care nu reprezintă o noutate ascunsul după copac în opoziţie şi ieşitul în faţă după câştigarea puterii, ci la adresa celor peste 400.000 de botoşăneni care aşteaptă o alternativă. A fost a nu ştiu câta bătaie de joc la adresa unor oameni cărora li s-au tăiat salarii, li s-au tăiat pensii, la adresa unor profesori care anul acesta au făcut aproape trei săptămâni miting ca să-şi ia salariile, la adresa botoşănenilor pentru care întreruperea apei a devenit o constantă zilnică, la adresa botoşănenilor cărora a ajuns să li se spună că li se desfiinţează judeţul de parcă li s-ar transmite schimbarea orei de masă.
Nu, asta nu este opoziţie, asta este bătaie de joc. Nu poţi să vii pentru a nu ştiu câta oară şi să o faci pe-a oropsitul şi să îndrugi două-trei chestii despre Băsescu şi Boc, iar tu de fapt să fii prieten cu cu puterea. Exemple sunt cu duiumul, dar am să vă dau doar două: alianţa liberalilor cu PDL-ul din CJ când s-a împărţit bugetul pe anul acesta şi afacerea lui Oprişanu cu PDL-istul Pricopi. Mai adăugaţi la asta şi cohorta de rubedenii şi pilane ale şefilor din opoziţie, angajate pe la unităţile subordonate Consiliului Judeţean şi Consiliului Local, şi începeţi să aveţi idee pentru ce opoziţia de la Botoşani este una strict declarativă. Vă mai amintesc cum s-au umplut de penibil Marcu şi Ţurcanu, care după ce luni întregi au susţinut pe unde au putut că nu votează comasarea spitatelor, le-au transmis consilierilor să o voteze? Vă mai amintesc de toate promisiunile cu renunţarea la ridicarea maşinilor şi rezilierea contractului cu HSR, iar când s-a ajuns să se voteze noul regulament în Consiliul Local nici un PNL-ist sau PSD-ist nu a votat împotrivă, iar “hingherii” de maşini îşi fac în continuare liniştiţi treaba?
Din nefericire aceasta este opoziţia de la Botoşani. Sunt oameni care au prins nişte mandate şi care de ochii lumii critică mai mereu pe ăia de la centru, dar îi “uită” pe cei de la Botoşani, nu care cumva să-i supere şi să le frece un control, ceva. Joacă teatrul ăsta ieftin patru ani şi după ce ajung la putere ies cu pieptul în faţă şi cer posturi de directori bătându-se cu pumnul în piept că au înfruntat vicisitudinile opoziţiei şi acum trebuie răsplătiţi. După ce le dobândesc se comportă exact ca ăia cărora le-au luat locurile.
Pentru ei este un joc, pentru noi este o dramă fiindcă suntem practic lipsiţi de alternativă. Până acum tot speram că vin alegerile, acum ai sentimentul că degeaba mai vin...
Sergiu BĂLĂŞCĂU