Acum 16 ani, în noaptea de 1 spre 2 decembrie 1998, trecea la Domnul Părintele Cleopa, unul dintre cei mai mari duhovnici ai acestui neam. Pe numele de mirean Constantin Ilie, părintele s-a născut pe 10 aprilie 1912 în județul Botoșani și a fost arhimandrit și stareț la Mănăstirea Sihăstria, fiind un renumit trăitor al credinței ortodoxe.
Puțini știu, însă, că moartea sa a fost marcată de o minune, căreia nici o explicație fizică nu i-a fost găsită.
Întâmplarea a fost povestită de Părintele Arsenie Muscalu, care era în acea vreme Marele Ecleziarh al Catedralei patriarhale, pentru revista Lumea Credinței.
„Într-o după amiază, spre seară, spovedeam în biserică (Catedrala Patriarhală). Cred că era în jurul orei 19, când, dintr-o dată, clopotul cel mare a început să bată (clopotul are peste 8 tone şi se trage numai la Sfânta Liturghie, la început şi la Axion). Am rămas nedumerit. De ce s-ar trage clopotul acum? Nu era nici un eveniment. Dacă ar fi fost ceva, eu trebuia să ştiu.
În câteva clipe am fost în Sfântul Altar. Odată cu mine a ajuns şi fratele Nicolae (actualmente Ierom. Nicolae Toderiţă – Episcopia Română din Ungaria), pe atunci paraclisier. În Sfântul Altar nu era nimeni. Şi eu şi fratele Nicolae am încercat să oprim clopotul de la tablou, însă acesta nu reacţiona în nici un fel. (Clopotele de la Patriarhie sunt acţionate electric, iar tabloul de comandă se află în Sfântul Altar). Văzând că nu îl poate opri, fratele Nicolae a fugit la clopotniţă. Clopotniţa stă încuiată, iar cheia se află la electrician, care trece pe acolo numai dimineaţa”.
Părintele Nicolae Toderiţă completează: „M-am uitat după Ştefan (celălalt paraclisier) sau nea Sebastian (electricianul), care aveau cheia de la clopotniţă, dar nu erau pe acolo, şi atunci am fugit la clopotniţă şi am spart lacătul de la uşa de acces. Mi-era teamă că Părintele Patriarh mă va certa, crezând că eu am tras clopotul cel mare intenţionat. Am urcat la clopote. Nu era nimeni. Clopotul cel mare bătea cu putere. Am scos toate siguranţele. Numai aşa l-am oprit. A doua zi a venit vestea că Părintele Cleopa a plecat la Domnul”.
„Clopotul a bătut ceva”, adaugă Pr. Arsenie. „Două-trei minute, poate mai mult. Toţi părinţii cărora le-am povestit întâmplarea aceasta au avut acelaşi gând: e semn că cineva mare va pleca la Domnul! După ce am primit vestea despre moartea Părintelui Cleopa, cu toţii am făcut imediat legătura. Eu însă îmi amintesc că au trecut câteva zile între cele două evenimente. Clopotul a bătut, cred, vineri sau sâmbătă seara. (Părintele Cleopa a plecat la Domnul în noaptea de marţi 1 spre miercuri 2 decembrie).
Sunt sigur că explicaţii tehnice se pot găsi, de exemplu un scurtcircuit, pentru că nimeni nu ar fi putut să tragă singur aşa un clopot. Supranaturalul nu constă însă în asta. Întrebarea pe care ne-o punem noi este: de ce s-a întâmplat tocmai atunci? Sau, dacă a fost un accident, de ce nu s-a mai repetat şi în alte dăţi?”
