Octav Onicescu s-a născut pe 20 august 1892, la Botoşani, și s-a stins cu o zi înainte de a împlini 91 de ani, pe 19 august 1983.

Urmează cursurile Liceului „A.T.Laurian” din Botoşani, absolvind cu media maximă. La Universitatea Bucureşti urmează cursurile Facultăţii de Ştiinţe şi ale Facultăţii de Filosofie, obţinând la ambele licenţa în numai doi ani. Studii de matematică a făcut, printre alţii, cu Gheorghe Ţiţeica, Dimitrie Pompeiu şi Traian Lalescu, iar cele de filosofie cu C. Rădulescu-Motru şi P. P. Negulescu.

În anul 1920 susţine teza de doctorat în Italia, la Universitatea din Roma, cu profesorii Tullio Levi-Civita, G. Castelnuovo şi V. Volterra și obţine titlul de doctor Magna cum laudae. Este primul român care își trece doctoratul în matematici la Roma, obtinând calificativul Magna cum laude în fața unei comisii alcătuite din 11 profesori universitari.

Continuă specializarea la Paris, unde se înscrie la Seminarul „Jacques Hadamard” de la „Collège de France”; în acelaşi timp, la Sorbona, asistă la cursurile profesorilor Emile Picard şi Elie Cartan.

„(…) matematica este unul din marii educatori ai gândirii. Ea te învaţă să anticipezi o situaţie de viaţă şi, întocmai ca într-o problemă, să ţii seama de toţi factorii, să-i analizezi, să-i compari, astfel încât să poţi lua cea mai bună decizie”, spunea Octav Onicescu.

• 1914-1916 – Este fost profesor de matematică la Şcoala Militară de la Mănăstirea Dealu de lângă Târgovişte

• 1916-1918 – Este mobilizat pe front, în primul război mondial; după război revine la Mănăstirea Dealu

• 1921 – Obţine docenţa şi începe o strălucită carieră universitară

• Colaborează cu C. Rădulescu-Motru, Nae Ionescu şi Ştefan Neniţescu la revista „Ideea europeană” şi reia publicarea revistei „Natura”, înfiinţată de Gheorghe Ţiţeica

• 1924 – Predă pentru prima dată în România un curs de probabilităţi şi statistică, avându-i ca studenţi pe Gheorghe Mihoc şi N. Teodorescu

• 1929-1931 – Conferenţiar de mecanică la Facultăţii de Ştiinţe din cadrul Universităţii Bucureşti

• 1931-1962 – Profesor titular de mecanică teoretică şi algebră

• 1930-1948 – Organizează Şcoala de Statistică, actuariat şi calcul din Bucureşti (institut al Universităţii) pe care o conduce încă de la înfiinţare

• 1934-1937 – Îndemnat de Gheorghe Ţiţeica, împreună cu profesorul P. Zervos de la Universitatea din Atena au iniţiat organizarea Uniunii interbalcanice a matematicienilor, cuprinzând matematicieni din Albania, Bulgaria, Grecia, România, Turcia şi Iugoslavia

• 1935 – Publică împreună cu Gheorghe Mihoc lucrările care îl vor face celebru, referitoare la lanţurile probabilistice cu legături complexe, care acum se numesc lanţuri Onicescu-Mihoc

• 1940 – A organizat Seminarul de Filosofia Ştiinţelor, împreună cu N.Teodorescu, Dan Barbilian, Grigore Moisil, Gheorghe Vrânceanu, Şerban Ţiţeica, M. Neculcea

• 1948-1962 – Şef al catedrei de calculul probabilităţilor a Facultăţii de Ştiinţe din cadrul Universităţii Bucureşti

• 1965 – Devine membru titular al Academiei Române

Octav Onicescu a publicat peste 1200 de articole şi note ştiinţifice în reviste româneşti şi străine; autor a peste 35 de cărţi, tratate, manuale, monografii ştiinţifice, memorii etc. dintre care: „Principiile teoriei probabilității”, „Calculul probabilităților”, „Mecanica invariantă și cosmologia”, „Numere și sisteme aleatoare”, „Galileo Galilei, renașterea științifică”, „Problema determinismului”, „Principii de cunoaștere științifică”, „Principes de logique et de philosophie matematique”.

„Eu nu sunt în primul rând un matematician, necum probabilist, cum mi se spune de preferinţă, sau un mecanician, cum vor alţii să mă considere. Eu însumi mă privesc ca un cercetător de fapte umane, sociale sau economice, de fenomene naturale, cu mijloace matematice”, spunea Octav Onicescu.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: