Apocalipsa prin ochii unui sfânt din Botoșani: Bate „Crivăţul” năprasnic/
De la Nordul Comunist

Despre sfârșitul lumii au scris și fețele bisericești, și oamenii de știință, și nu puțini au fost cei care au prezis cum va arăta Apocalipsa. Mulți au văzut-o ca o întruchipare a demonilor, dar și ca o explozie uriașă a unui meteorit care va lovi necruțător Pământul.

 

"Ucenicii stricăciunii / Forfotesc îngrozitor"

Prin ochii Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, ieromonah născut în Botoșani, care, potrivit Libertatea, a rămas cunoscut pentru profețiile care descriau vremurile ce vor veni, Apocalipsa arată așa:
„Vânturi rele, pierzătoare
Ameninţă azi mereu
Pe noroadele smerite
Care cred în Dumnezeu

Bate „Crivăţul” năprasnic
De la Nordul Comunist
Răspândind în toată lumea
„Dogmele” lui Anticrist

Din Apus „Austrul” suflă
Aducând cu el „Progres”
Care naşte necredinţă
Şi împrăştie eres

De la Miazăzi mai tare
„Băltăreţul” s-a pornit
Şi, lovindu-se de „Crivăţ”Sfantul Ioan Iacob Hozevitul
Pe cei negri i-a-nroşit

Iar la Răsărit de soare
“Valul galben al lui Gog”
Spumegă şi se frământă
Cu „vlăstarii lui Magog”

Ucenicii stricăciunii
Forfotesc îngrozitor
Căutând să otrăvească
Pe sărmanul muritor

Grabnic uneltesc perzarea
Cei cu duhul „răzvrătit”
Şi precum se vede lumea
Nu-i departe de sfârşit

Urâciunea pustiirii
Şi-a găsit învăţăcei
Care dăscălesc pe oameni
Ca să meargă după ei.

Versurile cu pricina fac aluzie la un val de asalt asupra Europei a popoarele din Orientul Mijlociu, exact situația în care se regăsește Bătrânul Continent, după atacurile din Franța.

Orfan de mic, viaţă de sfânt

Sfântul Ioan Iacob cel Nou (Hozevitul), cu metania din Mănăstirea Neamț,s-a nevoit 24 de ani în Ţara Sfântă, atât pe valea Iordanului, cât și în pustiul Hozeva, constituindu-se într-un model veritabil de viețuire în Hristos, în era contemporană.
S-a născut în 1913 într-un sat de pe malul Prutului, Crăiniceni, comuna Păltiniș, județul Botoșani şi a rămas la şase luni fără mamă, iar la trei ani şi fără tată, fiind crescut de bunică, ea fiind cea care i-a semănat în suflet tainele credinței, învățându-l de mic cu rugăciunea, postul, cercetarea bisericii și respectarea rânduielilor creștinești.
A făcut gimnaziul la Lipcani şi liceul la Cernăuţi, fiind cel mai bun elev din clasă. Rudele au vrut să-l îndrume spre facultate, dar a ales să se călugărească, mergând la Mănăstirea Neamţ. De aici a plecat în Ţara Sfântă, vieţuind mai mult în peşteri şi schituri, în 1960 mutându-se la Domnul.
A fost înmormântat într-o peşteră, pentru ca după două decenii trupul său să fie găsit întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă, semn că l-a preamărit Dumnezeu.
În 1992 a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română.
CITEȘTE:
 „Apocalipsa lui Ioan” lansată de un doctor botoşănean de la Sorbona