Se termină anul şi PSD-iştii nu se mai termină de ales între ei. Au început cu tineretul prin februarie, au continuat în martie, când, în spirit de solidaritate cu înzăpeziţii de prin judeţ, d-nele social-democrate îşi plimbau blănurile la căldurica de la teatru fiindcă aveau parte de o nouă şedinţă. Au fost apoi scrutine la judeţ, la femeile din municipiu, din nou la tineret, iar la femei, dar la alea de la judeţ, pentru ca o adevărată cheie de boltă să fie atinsă sâmbăta ce a trecut, cu scrutinul de la pensionari. Da, dacă încă nu aţi aflat, au ajuns să organizeze alegeri şi la vârstnici.
Bine, „alegeri” este un termen mult prea pretenţios. Aşa cum stă bine descendenţilor Partidului Roşu, până şi la vârsta a treia e aceeaşi regie: locul şi candidatul, se votează ca la PCR, prin ridicare de mâini, nu există nici un nebun să se împotrivească. Penibilitatea capătă proporţii când te uiţi în sală. Nişte pensionari „foarte bătrâni”, numai buni de pus la muncă, cu pensii cât alţii nu iau în jumătate de an. Un protestatar de pe vremea guvernării PDL căruia i-a pierit brusc avântul revoluţionar după ce dragul de PSD a ajuns la putere (ştiţi ceva de un ofiţer burtos?), un ex-subprefect care a mâncat ani de zile banii statului şi care acum vrea să-i vândă şi o fostă grădiniţă pe post de cămin pentru bătrâni, ex-directori care au băgat firme de stat în faliment, unii dintre ei mai tineri, culmea, decât alte Vâzdoagă, acest Mao Zedung al
PSD-ului botoşănean, care probabil că fiind încă salariat nu-l pot trimite la organizaţia de pensionari.
Toate întrunirile astea cu rezultat dinainte cunoscut, numai bune de afişat ultimele colecţii vestimentare ale tănţilor care plâng social-democrat pe umerii săracilor, au aceeaşi desfăşurare: PDL-iştii au tăiat salariile şi pensiile, PNL-iştii se aliază acum cu ei (bine, se trece cu vederea anul ăla când PSD şi PDL au guvernat împreună, ăla nu se pune), ţara a fost îndatorată, iar acum PSD-ul salvează şi el ce mai poate. Asta fiindcă e cel mai mare, puternic, bun, frumos, minunat, senzaţional, extraordinar partid. Bonus: la un an şi jumătate de la preluarea guvernării şi la o treime din mandat deja bifată de la alegerile locale, la fiecare adunare dintr-asta se consumă o porţie generoasă de lăudăroşenii, de pupincurism şi de felicitări pentru marile victorii de anul trecut. Cel mai fain este că toate linguşelile astea vin în condiţiile în care nu există decât un singur candidat, care la
PSD Botoşani chiar n-are cum să iasă pe locul al doilea, fiindcă aşa ceva nu există. Adică e punct ochi, punct... pupat.
În tot acest timp, când manifestările faraonice la care prin primăvară se ajunsese să nu mai fie scaune pentru atâţia PSD-işti, la Botoşani se măresc taxele şi impozitele locale, rectificarea bugetară e negativă, adică se taie din banii promişi la începutul anului, la drumul Botoşani – Suceava nu se mai lucrează, Guvernul discută de majorarea cotei unice, iar
primarul Portariuc, care nu scapă nici un prilej ca, dacă
Ţurcanu pică în ridicol, să intre şi el în penibil, se ceartă de la Moş Crăciun. Păi probabil că la Moşul e singura speranţă să mai facă 2.000 locuri de muncă, vreo mie şi ceva de apartamente pentru tineri şi alte minuni nemţeşti. Până una-alta însă e bine că are peste 51%. Păi vă daţi seama când o să deşarte Moşul promisiunile ce-o să fie? Exact ca la PSD, 100%!
Sută la sute curve politice. Astea nu se mai aleg între ele, le alegem noi o dată la patru ani. Şi tare „bine” o mai facem!
Sergiu BĂLĂŞCĂU
CITEŞTE ŞI:
Blasfemie cu blană în fruntea judeţului
[[banner]]
CITEŞTE ŞI:
Mulţumim din inimă partidului
