Soldatul Gheorghe Neculai Husac a lupat cu vitejie în Primul Război Mondial. A plecat, și-a lăsat familia pentru arme, și nu s-a mai întors. Pe atunci, bunica sa a primit vestea cu mult curaj și nu și-a arătat durerea de față cu copiii săi.

„Când au aflat acasă părinții, bunica mea, a venit un frate de-al ei și i-a spus așa: Aglaie, am o veste proastă pentru tine. Zice, dar ce s-a întâmplat, cumnate, zice, am auzit că bărbatul tău e bolnav, e rănit, e grav. Dar, uite, am adus trei bulcuțe aici, taie-le și spune-le Dumnezeu să-l ierte”, povestește bătrânul, și ochii i se umezesc, lacrimi se rostogolesc peste obrajii trecuți de vreme.

Bunicul său a fost rănit mortal în lupta de la Mărășești, i-au fost amputate ambele picioare și a murit în spital, la Iași. Nepotul său, care la rândul său are nepoți, îl poartă încă în suflet, mândru că pe placa memorială sfințită într-o zi de mai, apare scris și numele bunicului erou.

(C.B.)

[[galerie-foto]]