Paradisul copiilor vine din SUA 

Centrul „Hand of Help” se află pe Ocolitor Pacea, alipit de Cimitirul Pacea. Probabil că majoritatea botoșănenilor cunosc locul, știu că acolo este un centru pentru copiii abandonați. Și cam atât. Însă, imaginile din interior surprind. Într-un mod plăcut și neașteptat deopotrivă. Iar dacă acești copii au atras vreodată priviri de compătimire, au fost greșite de-a dreptul. Pentru că ei cresc și se formează ca oameni într-un mod, din punctul de vedere al condițiilor cel puțin, la care nu au acces deloc zecile de mii de copii din mediul rural și chiar jumătate dintre cei care locuiesc în municipiu.

Povestea „Hand of Help”.

Familiilor Duduman și Boldea li se datorează acest centru care de-a lungul anilor a crescut și trimis în lume aproape 500 de copii.

Fundația „Hand of Help” a luat ființă în anul 1991, la doi ani de la Revoluție, la inițiativa soților Duduman. Expulzați de comuniști din țară, membrii familiei au ajuns în America, însă democrația i-a adus înapoi acasă. Povestea lor a fost și va fi continuată de urmașii familiei și a fost rostită de Mircea Boldea, care face parte din categoria fondatorilor. Vine din Hânțești – Suceava, însă după locul de naștere este ardelean. În cele din urmă, prin misiunea lui a devenit botoșănean.

Mircea Boldea (foto jos) rememorează cum a luat naștere proiectul său de suflet.

„Soacra mea era orfană. Și a spus: vreau să fac un cămin de copii în țară. Și atunci am venit la Suceava, dar nu a fost cale deschisă pentru mine. Aveam în Botoșani un unchi. Ne-am dus la Prefectură. Era dl Brînză prefect pe vremea aia. Și-mi zice: măi, dar cum de v-ați oprit aici? Cine v-a luat roțile la mașină? Zic: dle, ne-am oprit. Și avem de gând să construim un cămin. – Da? Vreau să vă ajut”,

Mircea Boldea, director executiv „Hand of Help”

Împreună cu prefectul de atunci și un avocat au mers la marginea orașului unde pe atunci era o groapă de gunoi și au văzut terenul. I-a mulțumit. La 11 zile după, au fost perfectate actele legale pentru fundație. Între timp, familia misionară a mai cumpărat două locuri pentru construcția a două biserici, la Botoșani și Suceava. Și s-a întors în America. Însă proiectul de la Botoșani nu i-a dat pace.

„Atunci ni se părea un proiect prea mare, ni s-a spus că trebuie să facă față cel puțin 35 – 40 de ani. Am acceptat și am mers mai departe și cu ajutorul lui Dumnezeu s-a finalizat. Nimeni nu ne dădea nicio șansă”,

își mai amintește Mircea Boldea

Și a mers mai departe. În cei 30 de ani care s-au scurs de atunci a văzut cum cresc sub ochii lui și a colectivului din centru, sute de copii.

Mulți au mers la facultate și s-au realizat profesional. Alții s-au stabilit în străinătate unde dețin proprietăți și donează acum pentru casa în care au crescut. Majoritatea sunt exemple în societate, unde s-au integrat fără probleme. Niciunul n-a ajuns pușcăriaș. Sau părinte cu copii abandonați. Sau asistat social.

„Puteau să ajungă pe stradă sau în pușcării. Dar noi trăim liniștiți în Botoșani, intrăm în siguranță în scara blocului, nu vine nimeni să ne ia geanta sau să ne taie pe la spate. Asta a fost o lucrare a lui Dumnezeu și de asta îmi doresc să funcționeze. Nu am avut pretenție de la Guvern, nu am solicitat ajutorul unui om, am mers cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu poți să spui că este implicarea unei familii. Este implicarea lui Dumnezeu. Și eu așa cred, ceea ce a deschis el nu poate să închidă oamenii. Iar ceea ce închide el, nu poate să deschidă oamenii”,

Mircea Boldea, director executiv „Hand of Help”

Le-a oferit copiilor din centru condițiile pe care nu le-ar fi avut oricum acasă. Și pe care oricum nu le au mulți dintre cei din familiile naturale. Condiții care cu greu pot fi găsite în centre de asemenea tip, în România.

„Când am fost în America, am avut trei copii. Stăteam în două camere și într-un living, unde aveam și misiunea. Plus bătrânii. Șapte oameni în două camere. Aici, fiecare copil are 6 metri pătrați ai lui, confortul de pe lume. Măcar o dată ar trebui să vadă fiecare ce e aici și mai apoi să tragă o concluzie”,

Mircea Boldea, director executiv „Hand of Help”

Cinci căsuțe mai mici într-una mare 

Centrul „Hand of Help” a fost un centru rezidențial de la înființare având în găzduire 120 de copii cel mai mult. Numărul s-a redus ulterior la 100, mai apoi la 80 și s-a ajuns acum la un grad de ocupare de 76 de beneficiari.

În urmă cu 5 ani de zile când s-a licențiat la Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copiilor și Adopție (ANPDCA), în strategia proprie, reprezentanții Fundației și-au luat angajamentul să transforme centrul rezidențial într-un concept modular prin care să ofere copiilor condiții superioare printr-o modernizare completă, în conformitate și cu directivele Uniunii Europene.

A fost un criteriu obligatoriu fără de care nu ar fi obținut licențierea care oferă posibilitatea de continuare a activității. Astfel, în fiecare an s-a modernizat câte unul dintre etajele clădirii și dintr-un centru rezidențial s-au născut cinci case de tip familial, pe fiecare etaj, cu nume distincte: Virginia’s House, Dumitru’s House după numele fondatorilor sau House of Peace, House of Hope ori House of Joy. 

Copiii stau într-un fel de apartamente dotate la ultimele standarde. Încă din holul clădirii unde sunt organizate tot felul de activități recreative frapează eleganța interioră, de la covoare la mobilier sau ornamente. La unul dintre etaje, copiii se pot relaxa inclusiv în fața unui șemineu.

În interior, în fiecare căsuță miroase ca acasă.

„Mămicile” și „tăticii” care erau de serviciu trebăluiau prin bucătărie, copiii, în funcție de vârstă, erau concentrați pe diverse activități, joacă în rândul celor mici, curățenie în dormitoarele fetelor, teme în livingurile adolescenților, ori ajutor în bucătărie în cazul celor cu aspirații culinare.

Fiecare casă are în componență tot ce este necesar unui cămin, de la livingurile spațioase, dotate cu biblioteci, canapele și LED-uri uriașe pe pereți, la bucătării dotate și mobilate după cele mai moderne stiluri, cu aparatură electrocasnică performantă, la dormitoare care seamănă izbitor cu cele ale adolescenților sau copiilor din filmele americane.

Există multe cupluri de frați în centrul „Hand of Help”, fiecare fiind cazate în aceeași cameră.

După mirosul de „acasă” în aceste apartamente și-a făcut simțită prezența și sentimentul de apartenență care este specific familiilor. În fiecare dintre aceste case, pe mobilier sau pe pereți pot fi văzute fotografii înrămate ale copiilor. Și tot felul de mesaje motivaționale.

„Home is where heart is…”- Acasă este acolo unde ți-e inima

„Folow your heart” – Urmează-ți inima

Ei bine, acest centru care oferă condiții superioare față de, pe puțin 50% dintre locuințele considerate normale din municipiul Botoșani (și nu numai), ar urma să se închidă.

Cei 70 de copii ar urma să fie redistribuiți probabil în centrele statului, gestionate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC).

Iar cei 50 de botoșăneni care muncesc acolo vor fi trimiși probabil în șomaj.

Și asta în conformitate cu două normative, respectiv Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului dar și Ordinul nr. 25/2019 privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale de tip rezidențial destinate copiilor din sistemul de protecție specială.

Care spun că acești beneficiari nu mai pot fi menținuți în astfel de centre de plasament ci repartizați în apartamente sau case.

Iar termenul limită este 31 decembrie 2020. Adică finele acestui an.

„Acest ordin ne obligă să facem niște transformări. Ori apartamente, ori case. Să facem apartamente ni se cere un număr de 6 copii pe apartament, spațiul nostru permite, avem spațiu suficient. Nefiind dată o definiție a casei, deci ori casă de tip familial, ori locuință, ne-am gândit noi că vom corespunde și vom pune 12 copii, conform legii”,

Simona Boldea (foto jos) – director coordonator „Hand of Help”

În centrul „Hand of Help” cele șase căsuțe sunt amenajate pe etaje. Ori dacă ar fi să facem o paralelă cu societatea în care se dorește să fie integrați acești copii, structural avem aceeași imagine. Pentru că inclusiv blocurile de locuințe din municipiu sunt construite la fel, cu o singură intrare și locuințe pe fiecare etaj.

„Am primit o promisiune că va veni cineva aici, dar promisiunea nu s-a mai onorat. Noi am început schimbarea proiectului de tip rezidențial, am schimbat ideologia în case de tip familial. Avem 5 case de tip familial. Noi am făcut deja pasul înainte, în concordanță cu legislația care este în vigoare. Anul trecut în februarie am primit ordinul și imediat ne-am pus în valorificare resursele noastre”,

Dumitru Piu (foto jos), asistent social „Hand of Help”

De la ANPDCA nu a mai venit nimeni. Probabil că dacă ar fi făcut-o, ar fi realizat că ar fi o enormitate ridicolă să închizi un asemenea centru în condițiile în care alternativa este una mult inferioară.

„Noi am primit notificări că putem funcționa până pe 31 decembrie 2020. Dar noi ca furnizor de servicii speciale avem în spatele nostru niște beneficiari. Acești beneficiari, după 31 decembrie unde-i dăm? Legislația este clară că aceste centre de tip rezidențial se vor închide. Noi pe noile case de tip familial nu am fost licențiați. Noi am pus casele pe etaje, pe vertical, ei vor să fie autonome”,

Corneliu Ursulică (foto jos), director economic „Hand of Help”

Pentru ca acest centru să funcționeze și de la 1 ianuarie 2021 ar fi nevoie de o derogare. Iar o astfel de măsură ar fi posibilă mai ales în condițiile în care legislația incidentă lasă loc de interpretare.

Legea spune că este permisă „locuința care asigură condiții de locuit de locuit pentru maximum 12 copii” însă nu există un articol distinct care să interzică spre exemplu, casele de tip familial pe verticală.

”Nu pot să existe mai multe case de tip familial pe un singur teren, nici răspândite pe orizontală, nici pe verticală. Cu atât mai mult pe verticală cum e la noi. Fiecare casă este pe un etaj. Asta este problema. În legislație nu scrie nicăieri că nu poți avea case de tip familial în aceeași curte, pe orizontală sau pe verticală. Discuția verbală și prin notificări spune: nu puteți fi licențiați întrucât pe același amplasament, la aceeași adresă funcționează cumva suprapus mai multe locuințe”,

Corneliu Ursulică, director economic „Hand of Help”

Situația este cunoscută la nivelul Direcției Copilului Botoșani.

Directorul instituției, Dan Șlincu arată faptul că prin strategia națională privind protecția drepturilor copilului pentru perioada 2014 - 2020, este stabilită data de 31 decembrie 2020 ca termen limită de închidere a tuturor instituțiilor clasice destinate copiilor separați temporar sau definitiv de familie. Dacă în planul de închidere a acestor instituții este prevăzută o altă dată, pentru că sunt incluse în anumite proiecte de investiții atunci termenul de 31.12.2020 poate fi prorogat.

”Am vizitat acest centru și am văzut condițiile de viață foarte bune și îngrijirea personalizată de care beneficiază acești copii. O potențială închidere a acestui centru, conform prevederilor din strategie, a fost adusă la cunoștința instituțiilor abilitate din cadrul Ministerului Muncii și sperăm că va fi găsită o soluție. În caz contrar vom avea o problemă, pentru că noi DGASPC-ul va trebui să identificăm măsuri de protecție de tip familial (plasament familial la rude până la gradul 4, plasament la asistent maternal profesionist sau în case de tip familial) lucru care este foarte dificil de realizat deoarece în prezent și instituția noastră este inclusă într-un plan de restructurarea pe câteva centre rezidențiale destinate copiilor”,

Dan Șlincu, director executiv DGASPC

S-a apelat inclusiv la fostul ministru al muncii, Marius Budăi, înainte de căderea Guvernului Viorica Dăncilă. Însă demersurile celor de la Hand of Help l-au prins pe Marius Bidăi în ultimele zile în cabinetul de ministru.

„Nu mi se pare absolut deloc normal, de aia m-am și implicat să îi ajut, dar după ce nu am mai fost la decizie… Să treacă nebunia asta cu virusul, o să mă întâlnesc din nou cu dlor și o să încerc și din postura de parlamentar. Decizia tot la Guvern este. Eu am avut întâlniri și la Botoșani și la București, i-am pus în legătură cu specialiști. După aia a picat Guvernul și nu am mai avut alte soluții”,

Marius Budăi, fostul ministru al muncii

Vizitând fiecare încăpere din Centrul ”Hand of Help” privirile se opresc asupra unor copii cu chipuri luminoase, care nu se diferențiază de alți copii decât prin trăsături sau vârste, copii care nu simt neapărat trauma abandonului întipărită vizibil pe chipuri.

Pentru că misionarii de la Hand of Help au încercat și probabil că reușesc să suplinească în alte moduri lipsa părinților naturali.

Am văzut copii care se comportă asemenea celor din casele clasice, care fac teme, râd, se joacă, își aerisesc camerele, își fac planuri de petrecere a timpului liber cu prietenii (atunci când va fi din nou posibil) și simt că fac parte dintr-o mare familie.

Ce se va întâmpla cu acești copii după 1 ianuarie 2021?

DESCARCÃ APLICATIA BOTOSÃNEANUL PENTRU MOBIL: