100 de ani de la nașterea botoșăneanului care nu s-a lăsat învins de comuniști: Au făcut cu mine 'morișca', m-au bătut / Le spuneam că nu mi-e frică de moarte...

Cetăţean de Onoare al oraşului Botoşani. Torturat crunt de torționari, a îndurat pușcăria grea din Aiud, Gherla, Canal. A fost declarat ”nereeducabil”, după ce comuniștii s-au arătat învinși de dârzenia și de verticalitatea sa.

 

Ioan Maluş sau Nenea Jan, așa cum îl știau toți cei care s-au hrănit nu doar din poveștile sale, ci și din optimismul și voioșia sufletului său curat, a trăit 99 de ani și încă vreo câteva luni, urcând la Domnul în ziua de 7 iulie 2022. Fratele său, Vasile, s-a stins pe 19 aprilie 2018. Ambii, Cetățeni de Onoare ai urbei în care au trăit până în ultima clipă a vieții.

 

Dacă ar mai fi trăit, Ioan Maluș ar fi împlinit astăzi 100 de ani. S-a născut pe 16 martie 1923, în satul Stâncești, comuna Mihai Eminescu, din județul Botoșani.

 

Avea 25 de ani când a fost arestat (14 martie 1948). Făcea parte din lotul Mihai Puscașu, alături de alți câțiva. A fost torturat crunt în timpul anchetei la Securitatea din Botoșani și la cea din Suceava. Se spune că era cărat la tribunal într-o pătură, pentru că nu mai putea merge din cauza torturilor la care a fost supus.

 

Cetățean de Onoare al Municipiului Botoșani, Ioan Maluș a făcut pușcărie grea la Gherla, Aiud, Canal.

 

 

 

 

"Bătut, chinuit, ne-au rupt picioarele, dar sufletul și credința în Dumnezeu și Hristos nu au putut să ne-o ia", spunea Ioan Maluș, fără a acuza pe nimeni – nici măcar pe Dumnezeu - pentru suferințele îndurate.

 

Judecata, de fapt un simulacru de proces, s-a petrecut în incinta pușcăriei din Suceava. Ioan Maluș este condamnat și trimis la Gherla. Este închis la Izolare, celula 62, un an și jumătate. A primit o singură vizită în celulă.

 

"Cred că vizitatorul era Nicolski. A plecat furios pentru că noi i-am zis că ne simțim bine și că n-avem altă declarație de făcut".

 

"Se speriaseră și cei din alte camere de suferința mea. Au făcut cu mine "morișca": m-au pus pe doi suporți și m-au bătut la tălpi, în serie, când Ruchenstain, când Lungu. Nu mai puteam merge și mă duceau într-o pătură. Ca să mai pot mișca degetele, am pus picioarele în tineta cu urină… Anchetatorii mei se mâniau mai cu seamă când le spuneam că nu mi-e frică de moarte...".

 

În iulie 1955 va fi eliberat, însă decenii la rând va fi urmărit de Securitate, în încercarea de a-l racola: Nu vrei matale să fii patriot?

 

"Am fost încercat și după ce am ieșit. Au venit să mă facă informator. M-au chemat. Când m-au întrebat, am spus că eu sunt patriot, că îmi fac datoria la locul de muncă. Nici în pușcărie nu am făcut asta, cu dvs. să fac? Te ducem iar la Gherla, m-au amenințat. Mă duc singur, nu am nevoie!".

 

Ioan Maluș a plecat la cele veșnice într-o discreție exemplară, fiind înmormântat în Cimitirul Pacea din municipiul Botoșani.

 

(Foto: vice.ro)